Cel mai greu septembrie

by loredana
0 comment

Da, se potrivește bine piesa aia despre trezește-mă când septembrie se termină.

Chiar că! E cel mai greu septembrie al meu. Nici când aveam copil născut de câteva zile și aduceam în România 100 de baloane, adică cam cel mai greu lucru pe care l-am făcut vreodată… n-a fost atât de greu ca acest septembrie.

Atât de mult stres, atâtea întrebări, atâta nesiguranță, atâta zbatere, atâta frică, palpabilă frică. Am sufletul făcut ghem, clipă de clipă. Mă trezesc cu noaptea în cap cu o senzație de panică care-mi macină minte și trup și suflet. Și merg înainte deși îmi zic întruna că mai bine m-aș opri.

Maramureș Balloon Fiesta. Acest eveniment – copil adoptiv al meu. În care am pus tot ceea ce sunt și pot și cred că are sens. În care am adus și ținut aproape o mână de oameni care simt și ei așa. În care am mobilizat sate întregi – da, știu, se zice că e nevoie de un sat să crești un copil și să știți că e nevoie de mai multe sate să faci un festival de baloane așa cum am visat noi, Peter și cu mine, să-l facem. Am mobilizat primării și școli și parohii și grupuri de femei și de muncitori din sate. Ca toți, mână de la mână, să construim povestea aceasta pe care să o oferim lumii. Despre frumosul care mai există. Despre tradiții. Despre mâncare gătită în casă, curat și corect și așa cum se făcea odată. Despre copii care învață despre responsabilități și muncă în echipă. Despre oameni de toate vârstele care se bucură împreună văzând baloanele cu aer cald, acești uriași frumoși și blânzi și dătători de magie. Despre piloți și prieteni și oameni de peste tot din Europa, veniți în Maramureș să fim împreună, să zburăm împreună, să ne bucurăm împreună.

E cel mai greu septembrie. După o vară cu întrebări, dar și cu speranță, ne-am trezit în septembrie că adunăm, zi după zi, frici și strângeri de inimă, nu speranță. Dimineața credem că putem spera, seara ne simțim împinși spre un zid. Perioada aceasta cruntă care nu ne lasă loc de încredere sau siguranță. Nesiguranța și mai ales, variabilitatea continuă, lipsa de direcție clară, schimbările de pe o zi pe alta. E crunt să funcționezi așa.

Festivalul. Nu-l putem face așa cum speram. Pentru că, așa cum sunt, respectăm toate reglementările date. Pentru că, mai presus de orice, nu vrem și nu putem să ne asumăm conștiință încărcată. Că n-am fost suficient de precauți, că n-am protejat suficient de bine grupurile vulnerabile – mai ales copiii și bătrânii satelor – că n-am știut să alegem corect. E o apăsare prea dură. N-o putem duce, nu vrem, nu trebuie.

Vom face festivalul. De azi într-o săptămână. Vom face zboruri cu piloții care vor putea să vină – și ei, foarte mulți, împiedicați de multe restricții. Dar nu vom avea un eveniment cu public. Nu vom avea activități pe teren. Nu vom avea standurile școlilor, cu copiii așteptând bucuroși oaspeții. Nu vom avea horitoarele care fac plăcinte și cântă în același timp. Nu vom avea căsuțe cu ateliere pentru copiii și locuri de joacă. Nu vom avea deloc logistică pe teren.

Ne e posibil așa sau deloc, să anulăm total. Decât să fie încă un an fără baloanele cu aer cald în Maramureș, am căutat varianta în care să facem evenimentului, în ciuda situației absurde în care virusul acesta ne pune.

Vom avea bucuria zborurilor deasupra Maramureșului, energia fantastică pe care baloanele cu aer cald ne-o dau, dar n-o vom putea împărți cu toți oamenii care ar fi vrut să vină la festival. Vom fi în Țara Lăpușului, însă vom anunța doar în ziua zborului locul exact al decolării, să evităm adunările masive de persoane. Piloții și echipele vor fi primiți cu drag în Maramureș, doar în cerc restrâns. Pasagerii care vin de la distanțe mari ca să zboare cu baloanele cu aer cald vor fi cu noi. Vom avea activități în comunitățile locale, întâlniri în grupuri restrânse, vom promova Maramureșul și oamenii frumoși din sate, evitând aglomerările și respectând toate regulile pentru protejarea sănătății tuturor celor implicați.

Să ne vedem cu bine, sănătoși. Chiar și așa, cu un ochi plângând, cu unul râzând.

0

S-ar putea să-ți placă și

Lasă un comentariu