Cu şi fără…

” Iti ineci amarul in bautura, zice o vorba ” – de ce-o fi zicand asa cand, in realitate, bautura nu face decat sa-ti amplifice amaraciunea?
Nu imi place gustul de alcool. Am incercat, de-a lungul timpului, sa-l „consum”, cand simteam nevoia de-o evadare printr-o betie, sub diferite forme – vin, bere, vodka, tequila, gin, vermut, whisky, cognat, lichior – insa n-am reusit niciodata sa ma imprietenesc cu gustul lui. Intre noi, a fost mereu o relatie intensa dar efemera – asa, ca un foc mistuitor care arde pe cat de puternic pe-atat de repede. Te incalzeste si-poi lasa in urma lui o cenusa trista si apasatoare. L-am turnat pe gat cu forta, impotriva simturilor care-l respingeau – vroiam doar sa ma imbat. Si l-am urat. Am incercat sa invat sa-l descopar, sa-l savurez servindu-l in inghitituri mici – sec sau in felurite combinatii. Si l-am urat.
Cu Martini alb am avut o relatie speciala. Credeam ca „l-am gasit” – ca e gustul care-mi impaca si dorinta de euforica stare de ebrietate si papilele-mi gustative atat de sensibile. Si-a fost o relatie ce parea a fi de durata si chiar promitatoare… Totul pana-ntr-o noapte fatala… noaptea calduroasa de august cand, sub cerul greu de stele, pe-o banca pierduta intr-un colt de parc, singura insotitoare mi-a fost o sticla de Martini. Pe care l-am baut cu o viteza uluitoare, in 20 de minute, de parca o sete cumplita ma ardea pe dinauntru. Nu vroiam sa inteleg ca focul ce ma mistuia pe mine nu putea fi stins cu alcool. Ce-a urmat dupa golirea sticlei e deja istorie. Cert e faptul ca de atunci relatia noastra s-a terminat – nu-i mai suport nici macar mirosul.
Alcoolul si cu mine suntem, clar, incompatibili. Cand ma incapatanez – pot sa numar pe degete cam de cate ori intr-un an – sa-i arat ca pot sa-l inving, se razbuna pe mine si ma tine la distanta multa vreme. Si-mi zambeste, de-acolo, ironic.
Am incercat sa-l atrag, si ieri, ca aliat de partea mea. Ca sprijin in indiferenta pe care, cu grija, am cultivat-o. Insa mi-a fost potrivnic. Inca de la prima inghititura mi-a lasat in gura un gust mai amar decat insasi amaraciunea ce-mi salasluia in suflet. Am vrut sa ma imbat dar alcoolul n-a vrut sa-mi intre-n vene.
M-a lasat, si el, singura.