Dacă m-ar întreba cineva ce mi-aș dori în acest moment… aș spune c-aș vrea să fiu într-un loc în care nici gândurile să nu se audă. Nu mi-ar păsa dac-ar fi pe un vârf de munte, la malul unei mări sau într-un sat uitat de lume, mi-aș dori doar să fie liniște. Să nu mă doară singurătatea, să nu tânjesc după apropiere. Să fie liniște în mine, mai mult decât înafară. Să mă detașez de toate, să mi se potolească furtunile, să se liniștească vuietul acesta neîntrerupt al gândurilor, al neliniștilor, al întrebărilor și neresemnărilor. Și din liniștea aceea golită de orice freamăt să renasc, să fiu un om căruia-i e mai ușor să facă față lumii.
Desigur, nu există un astfel de loc. Un loc în care-aș putea fugi de mine.
0
9 comments
Nu poţi fugi de tine decît în tine însăţi… B-)
Mda, acolo locul haotic și furtunos, ce liniște să găsesc?
Nu-i linişte mai mare ca-n ochiul furtunii…
Așa o fi. Dar crezi că îmi dau eu voie să mă liniștesc, s-o pot percepe? 🙁
Valurile în antifază se anihilează reciproc. 😉
Dar tu nu poţi trăi în linişte, tumultul te defineşte. De ce ţi-ai dori negarea propriului eu cînd aşa ceva nu se poate…? 🙂
Cuvintele tale imi redau fidel Return to Innocence de la Enigma.
Acum caut piesa… 🙂
Don’t be afraid to be weak… asta o fi?
Exista, Loredana..trebuie sa existe. Altfel nu am avea astfel de nevoie..Asa cum exista aerul pentru respirat, merele pentru stomac, apa pentru baut, dragostea pentru inimile noastre doritoare de a iubi si a fi iubite..culori pentru a fi privite, muzica pentru urechi si suflet. Trebuie sa fie un loc pentru omul care vrea sa fuga de el insusi, un refugiu. Cauta-l. Sau lasa-te gasita. Dar nu iti pierde speranta.
Atat de familiare imi sunt cuvintele tale..
Mulțumesc, mulțumesc mult. Mie-mi pare cel mai greu să îmi dau voie să ies din ritm. Să iau o pauză, nu doar de la muncă, de la treburile de zi cu zi… ci de la orice preocupare. Să se mai liniștească lucrurile, mereu sunt într-un iureș…