Ianuarie pe plajă

Ianuarie nu e luna cea mai potrivită pentru un concediu pe plajă… decât dacă te duci în destinații exotice, în alte colțuri de lume. Deocamdată opțiunea aceasta nu mi-e chiar una la îndemână, nici logistic, nici financiar, așa că… drumurile mele duc pe unde se poate, așa, un pic mai aproape de casă, la distanță de maxim 3,4 ore cu avionul. Călătoresc în luna ianuarie deja de mai mulți ani, din mai multe motive.

Iarna nu e chiar anotimpul meu preferat. E ok în luna decembrie, poate să fie zăpadă multă atunci, să fie ger, să fie iarnă cum o fi, aproape că mă și bucur când ninge prima oară în fiecare an… dar din ianuarie încolo iarna mă apasă, hibernez și aștept cu nerăbdare primăvara. Așa că e lună potrivită de călătorit în locuri cu climă un pic mai blândă, unde-s temperaturi primăvăratice, unde poți să stai afară ore multe, să faci plimbări lungi, să vizitezi fără să fii înfofolit cu 2 jachete și 3 fulare și totuși să tremuri de frig și nici nu te topești de căldură după primii 100 de metri parcurși.

În ianuarie e și ziua mea de naștere și e un fel de cadou acesta, o călătorie undeva. Îmi place să știu că pot face ceva aparte, că pot marca ziua de naștere cumva diferit, să fiu în fiecare an într-un alt loc de pe harta lumii. Momentele acestea devin amintiri faine și parcă iarna e mai ușor de suportat așa.

În ianuarie, locurile în care mergem sunt aerisite, unele total pustii, fără picior de turist în ele. E drept că asta poate fi și un pic trist – de exemplu, anul trecut, la Alberobello în Italia, satul acela magic a fost atât de pustiu că ne-am simțit ca într-un muzeu, nu ca într-o localitate cu oamenii vii. Anul acesta, în sudul Spaniei și în sudul Portugaliei, luna ianuarie s-a dovedit a fi mai mult decât potrivită pentru călătorie, foarte aerisit, dar fără sentimentul că ești singur pe lume. Am văzut și orașe – Sevilla e absolut uimitoare, Lagos e fermecător – dar satele spaniole au fost woow și plajele portugheze, și mai woow.

În ianuarie prețurile sunt semnificativ mai mici decât în sezoanele turistice. Destul de greu ne-am permite o vacanță atât de lungă în plin sezon în zonele în care am fost anul acesta. Bine, nici nu ne-am dori, ar fi prea aglomerat și prea cald și prea orice. Așa, e cum ne trebuie, prețuri accesibile, biletele de zbor cu prețuri bune – luate din timp, costuri de cazare rezonabile, etc.

Genul de călătorie care are sens și ne pică bine e una combinată, o vacanță activă, cu timp de relaxare, dar și timp de descoperit, cu mers pe jos mult – plimbări, hiking, etc. Și de ce la plajă? Pentru că iubesc marea. E fascinantă liniștea ei neliniștită. Dar o iubesc mai mult iarna, când pot să mă bucur de farmecul ei cu adevărat, pentru că lipsesc factorii externi deranjanți. E liniște, e liber, e curat, e… natural. Plaje frumoase, fabuloase, soare plăcut, 17 – 18 grade, numai bine de făcut plimbări lungi sau jucat pe nisip, marea cu niște culori ireale. Mi se pare că niciodată în timpul anului nu ai cum să primești așa ceva.

Ce-am făcut anul acesta? O călătorie mai lungă, 18 nopți, am explorat o parte din Andaluzia, sudul Spaniei și apoi am petrecut mai multe zile în sudul Portugaliei, în Algarve, zona Lagos. Cu doi prunci, unul de 1 an jumate și altul de 11 ani jumate, totul a fost o aventură cu foarte multe provocări, multe momente în care a trebuit să ne adaptăm pe loc și să schimbăm planuri, ca lucrurile să se așeze, să fie ok.

A fost mai mult decât ne așteptam, mai frumos și mai bine și au fost atât de multe locuri spectaculoase, uimitoare, că musai o să scriu despre ele, să ne rămână mai vii în amintiri și, poate, să ajute și pe altcineva care ar vrea să ajungă prin acele zone.