Să mai înseninez un pic pe aici, că nu-i drept să fie numai cenușiu, nu-i totul frumos pe drumul meu, da’ zău că nu-i nici atât de mohorât pe cât pare. Dimpotrivă, pe cât mi-s afundările de adânci, pe atât mi-s și zborurile de înalte. Și mai sunt și de-alea, și la propriu, și la figurat.
Că tot vorbesc de zbor, unul la propriu să fie. Mă duc curând să-mi umplu sufletul de cer, la un festival de baloane cu aer cald, la Transylvania Hot Air Balloon, unde oameni faini, constanți și perseverenți în pasiunea lor, reușesc să organizeze an de an Parada Baloanelor. Mi-e dor de zbor, de lumea aceea fabuloasă, de diminețile în care doar arzătoarele baloanelor deranjează liniștea și semi întunericul matinal. Mi-e dor de emoția și freamătul care-mi curge prin vene, de îmbrățișarea pe care pot s-o dau lumii îndepărtându-mă de ea și privind-o în ansamblu, mai de sus. Ahh, mă duc curând să-mi potolesc această foame.
Mi-e iarăși dor de munte, de cărări pietruite și cer senin, de oboseală fizică și eliberare mentală. Mi-e dor de Puștiul mic și cu miros de lapte, de seninătatea din ochii lui și curiozitatea nebosită. Mi-e dor de oameni buni aproape și timp frumos petrecut împreună. Mi-e dor de pace și de liniște în mintea și-n sufletul meu și zău că nu prea mai știu cum e să fie așa, nefurtunos, nerăzboinic.
Mi-e dor și mă bucur că mi-e dor. Dorul vibrează a viață. Și culorile de dor sunt tari, esențe pure. Ia uitați-le!
Puștiul la nouă luni, primăvara 2009
Septembrie 2015, la Parada Baloanelor, Câmpu Cetății
Croația, Nin, un strop albastru de pace, august 2014
Ianuarie 2013, zbor cu balonul peste Alpii Austriei
Maastricht, Olanda, culoare și timp fain, septembrie 2013
Moment de-ăla prețios, Balloon Fiesta, Baia Mare, octombrie 2013
1 comment
Zburătăcitoare – asta ţi-e definiţia în astă lume. 🙂