Întinde-ți aripile și zboară!

De fericire îmi este dor și o găsesc atunci când zbor – spune un vers al unei piese semnată Iris, una care mi-e aproape de suflet.

Nu știu când și cum s-a declanșat dragostea aceasta a mea pentru zbor. Poate a fost mereu în mine, într-o stare de somnolență, și n-am avut curaj să-i dau voie să se exprime, poate a avut nevoie de aproape 30 de ani ca să-și dea drumul, cine știe. Cert e faptul că simt cu toată ființa mea un drag de cer senin și înalt, un drag de-ndepărtare de pământ, de distanțare și privire de ansamblu. De zbor.

Și-am încercat, în ultimii ani, o multitudine de variante. Am sărit cu parașuta, singură, după ce-am urmat cursurile de parașutism. Am zburat cu avioane de acrobație și cu avioane de mici dimensiuni. Am încercat motoparapanta anul trecut. Și balonul cu aer cald.

Ultimul, mi-a ajuns la suflet mai mult decât celelalte pentru că… are ceva diferit. Îi lipsește excesul de adrenalină care caracterizează salturile cu parașuta, căderile libere, dar n-are nici siguranța pe care-o simți fiind în interiorul unui avion. E zbor lin și înalt, dar e cu părul în vânt. E frumusețe pură, e senzație clară de înalt sufletesc, de preaplin.

Zborul în Alpii Austriei, pe care l-am trăit pe 15 ianuarie, pentru că pe 14 ianuarie, de ziua mea, condițiile atmosferice potrivnice au impus anularea zilei de zbor, a fost un fel de încununare a tuturor senzațiilor trăite anterior. Mi-am dorit mult, chiar de la începutul poveștii mele de iubire cu baloanele cu aer cald, un zbor de iarnă. Aer rece și tare, o mare de alb lăsată în urmă, un cer absurd de albastru… Și a fost așa și mult, mult mai mult decât am sperat. E drept că zăpada a fost destul de zgârcită și chiar absentă în multe locuri, însă marea pufoasă de nori deasupra căreia ne-am înălțat, a compensat din plin.

Ziua în care am zburat a fost una ciudată. Nu părea potrivită pentru zbor. Vânt schimbător, plafon de nori joș și dens… nu ziua perfectă pe care mi-o imaginam. Albă, senină, rece și totuși veselă. Și-am pornit, totuși. La scurt timp s-a dovedit a fi fost cea mai bună decizie luată, deși, dintre cele 40 de echipaje participante la Fiesta din Filzmoos, doar 3 – 4 au decolat în acea zi. A fost spectaculos pentru că am avut ocazia să trecem prin masa aceea de nori, să urcăm deasupra ei unde ne aștepta un spectacol de zile mari. Crestele Alpilor – masivul Dachstein – se ițeau timid dintre nori și cerul acela de un albastru perfect era cu totul în stăpânirea soarelui. Zgomotul arzătoarelor balonului întregea momentul exact așa cum trebuia.

Mi-e greu să vă explic ce simți fiind la peste 3000 m altitudine (altitudinea maximă a fost de aproximativ 3400 m), într-un balon cu aer cald, deasupra norilor, cu sufletul îmbrățișând fiecare clipă, fiecare imagine… cum e să treci efectiv prin norii aceia ca și o ceață densă, să te înalți și să cobori lent, să ai timp să te bucuri din plin de fiecare clipă. E frumusețe pură. E senzație de libertate și de plinătate maximă. E așa cum zice versul acela. De fericire mi-este dor și o găsesc atunci când zbor…

Am făcut zborul acesta cu prieteni... aceasta a fost o altă mare bucurie. Unul – de fapt două, dar un singur balon – dintre echipajele participante la Maramureș Balloon Fiesta, m-a invitat să zbor cu ei. Oameni buni, prietenoși, oameni care iubesc viața, zborul, și trăiesc din plin ceea ce le oferă viața. Da, oamenii îndrăgostiți de zbor au ceva aparte… uită de nimicuri, de detalii care te trag în jos și continuă să urce spre înalt. Pilotul cu care am zburat e Janos Konecsni de la clubul maghiar Active Ballon însă balonul aparține unui alt pilot, Szabolcs Garab de la clubul Ballon Klub, tot din Ungaria, balon care a avut chiar numărul 33 la festivalul din Filzmoos (special pentru cei 33 de ani ai mei, nu?). A fost o bucurie să fiu alături de ei, să trăiesc zborul împreună cu ei, să mă umplu de seninătate și de viață alături de ei și le mulțumesc mult și le sunt foarte recunoscătoare. E clar că prietenia, capacitatea de-a fi OM, deschiderea și generozitatea nu țin de nație, sau de distanță, sau de orice alte considerente. Le ai, sau nu, în tine.

Și-acum vă arăt poze. Cu drag.