Kim, Prietenul Întregii Lumi

Kim, de Rudyard Kipling, e prima carte pe care-am citit-o în cadrul campaniei vALLuntar. Nu știam nimic despre ea înainte de a o comanda, doar numele autorului îmi atrăsese atenția. Kipling e cel care-a scris, printre altele, Cartea Junglei, o favorită a Puștiului, și-a tuturor copiilor, desigur, și… a mai scris și poemul If, așa, ca un fel de îndemn la o viață plină, reală, dincolo de aparențe și superficialități, meschinării și limitări. Cât de bine-ar fi să putem fi așa, cum zice-n fragmentul ăsta:

If you can make one heap of all your winnings
And risk it on one turn of pitch – and toss,
And lose, and start again at your beginnings,
And never breathe a word about your loss,

Kim. Kim mi-a plăcut mult, mult, de la început până la sfârșit. E un amalgam de povești cartea asta, povești care se împletesc armonios și-și găsesc fiecare loc între coperțile ei. Povești de viață, de atunci, de mai mult de un secol de-acum dar, la fel de actuale, intense și reale.

E povestea întâlnirii a doi oameni total diferiți – Kim, copilul orfan, alb- sahib, crescut pe străzile orașului Lahore și lama – preotul tibetan din munți, adept înfocat al religiei budiste, drumul lor împreună, dragostea care-i leagă, îi unește, dincolo de toate lumile care-i despart. Începutul cărții m-a dus cu gândul la Don Quijote și Sancho Panza, la naivitatea stăpânului și la pragmatismul nativ al subalternului… dar, mai mult decât aventurile prin care cei doi trec în drumurile Căutării lor, ceea ce iese în evidență și ajunge direct la suflet, e atașamentul dintre ei, legătura aceea care se creează  separat de toate limitele umane, între suflete, spirite. „Nu plânge, ci ia aminte. Toate Dorințele sunt Amăgire și o nouă legare de Roată. Urcă spre Porțile Învățăturii. Lasă-mă să te văd plecând… Mă iubești? Atunci du-te, altfel mi se frânge inima… „

Kim, Prietenul Întregii Lumi, e prototipul copilului rupt de lumea sa – deși e englez, iubește cu patimă India în care a crescut, printre hinduși și musulmani și oameni albi de care se ferește, obligat să se descurce singur, să-și dezvolte abilități, e copilul înzestrat cu inteligență, istețime și capacitate de-a înțelege lucrurile ca un om mare. E, de fapt, copilul – bărbat care mănâncă bomboane și mestecă trestie de zahăr, are un destin măreț, crede cu tărie în profeția făcută de tatăl său, fost soldat, și merge cu încredere și seninătate copilărească pe drumul lui, presărat cu pietre, intrigi și poveri grele, prea grele pentru vârsta lui. Nu poți să nu-l îndrăgești. Parcă ne-am dori fiecare dintre noi să avem ceva din firea lui îndrăzneață, neînfricată, din istețimea și deschiderea lui spre marele râu al vieții.

Apoi e povestea Indiei, prezentată într-un mod fascinant, un mod care-ți picură în suflet dorința de-a străbate locurile alea, de-a păși în praful de pe The Grand Truck Road, de-a vedea munții unde-s zăpezile eterne, de-a lua pulsul unei lumi a maharajahilor, în care par să se fi adunat toate religiile lumii și fiecare își are proprii zei sau sfinți – mi-a rămas în minte, pentru că mi-a plăcut, o reprezentare a vieții, Marea Roată în centrul căreia se întâlnesc Porcul, Șarpele și Porumbelul, adică Ignoranța, Furia și Dorința cărora le e robit spiritul uman. O lume colorată, agitată și frământată, în care ba taurii, ba vacile se plimbă liniștite printre oameni, o lume măcinată, în același timp, de ambițiile marilor puteri europene care-au tot luptat să-și revendice tinuturile Indiei. Marele Joc al spionajului, din care Kim va face parte și care-l va transforma dintr-un copil al străzii într-un autentic și important pion, etichetat cu un număr, e o pânză de păianjen extrem de bine țesută în jurul Indiei coloniale.

Kim e o carte despre lumea în care faptele bune te ajută să dobândești merit. Nu despre asta o fi, de fapt, toată viața?

Articolul acesta face parte din campania vALLuntar iniţiată de Grupul Editorial ALL, cu sprijinul ROMSILVA. Vă reamintesc că scopul acestei campanii este acela de-a planta cât mai mulți copaci prin intermediul articolelor despre cărțile citite scrise de oamenii implicați în campanie.

Copacul meu, pentru a putea fi plantat, are nevoie de comentarii. Mă ajutați? 🙂