Miresele, naivele…

by loredana
11 comments

La 20 de ani le priveam cu entuziasm si cu dor.
Dorul naiv ce-mi ardea in sufletul inaripat de visul imbracarii imaculatei rochii.
Visam ziua aceea de poveste in care, cu sufletul plin de iubire (neaparat, acea iubire absoluta a carei existenta cartile mi-au strecurat-o in minte, in inima), cu ochii scaldati in lacrimi sublime de emotie, cu o lumina stranie de fericire lucind pe chipul meu transfigurat, incorsetata intr-o rochie, clar, alba ca zapada, la bratul Printului (desigur, Printul care intrecea, in realitate, toate asteptarile visurilor mele de copila) voi pasi, cu nerabdare si cu incredere absoluta, pe drumul vietii in doi. Un drum lung, nesfarsit, vesnic presarat cu petale de trandafir inmiresmate cu iubire.
La 20 de ani visam o zi de poveste. Era varsta la care, inca, credeam ca povestile au locul lor in realitatea vietii.
Acum, la 30 de ani, le privesc cu compasiune. Si cu un trist sentiment de tacita intelegere. Inteleg dorinta care exista in fiecare suflet de fetita- fata- femeie privind candoarea, inocenta si emotia de-a imbraca rochia care transforma, pentru o clipa, viata in basm. Dar acum fac distinctia intre vis si realitate… acum stiu ca rochia de mireasa e doar o fugara evadare intr-un vis de printesa… vis din care te trezeste viata, mai repede, sau mai tarziu, aruncandu-ti cu nepasare, in fata, tot manunchiul de consecinte pe care, de sub voalul de mireasa, l-ai ignorat. Viata e, indiscutabil, mai putin stralucitoare decat ne-o inchipuim, mai apasator de purtat decat ne simtim, de multe ori, in stare.
La 30 de ani nu mai visez povesti. Acum doar lupt pentru clipe, mai lungi sau mai scurte, de viata.
Masina timpului n-are marsalier… din pacate!
Se zice ca trebuie asumata fiecare consecinta a faptelor noastre… dar inocenta, inconstienta, nu ne pot fi, nicicand, scuze? Necunoscutul ne atrage, dam apoi cu capul, ne trezim, si ne ramane doar sa ne resemnam, pentru ca tot ceea ce ni se intampla e urmare a propriilor decizii?
Asa o fi… poate cu atat mai mult, mi se par miresele naive…

0

S-ar putea să-ți placă și

11 comments

INTJ 25 ianuarie 2011 - 14:08

intr-o lume, pana nu demult condusa de barbati, voi femeile nu v-ati intrebat (chiar) niciodata de ce exista mirajul miresei (cu tot ce tine de el) … de ce n-a fost, in timp, desfiintat de barbati?

0
Reply
frmshk 25 ianuarie 2011 - 19:04

Pentru ca barbatilor le place sa creada ca, in spatele rochiei albe, se ascunde o femeie la fel de imaculata? Sau pentru ca femeile oricum ar fi continuat sa viseze? Pana la urma, cum zici… e doar un miraj!
Dar sunt curioasa care e parerea ta…

0
Reply
INTJ 26 ianuarie 2011 - 00:29

pai … imho e simplu: un om fericit nu poate fi controlat, unul nefericit e „mancare semi-preparata”. si nah: cu cat pici de mai sus, cu atat mai tare te lovesti … iar „mai sus” decat „mireasa in rochie alba” nu prea cred ca se poate (nu stiu sa fi fost vreun mire prea de entuziasmat de nunta). mai departe, o rana chiar daca se vindeca … ramane mereu un loc vulnerabil/dureros. all in all as spune ca nu e decat un high creat artificial, menit sa va tina-n frau (sa va ingenuncheze) pe viitor … datorita low-ului care urmeaza in mod inevitabil.
s-ar putea sa ma insel … da’ faptul ca odata cu emanciparea femeii mirajul si-a pierdut mult din puteri e pentru mine inca o dovada ca probabil am dreptate. in plus, am auzit/citit de nunti cu doi tipi imbracati in costum … da’ mult mai rar de doua tipe in rochii de mireasa (si nu cred ca homosexualitatea e ceva ce „afecteaza” doar barbatii).

0
Reply
frmshk 26 ianuarie 2011 - 09:35

cred ca ” problema ” mirajului rochiei de mireasa nu e, totusi, una atat de adanca (sau de inalta)…cred mai degraba ca e un aspect legat de firea visatoare a femeilor si de cea, mai degraba, practica, a barbatilor…
dimpotriva, eu zic ca mirajul s-a pastrat chiar in ciuda unei realitati care e departe de-a fi „conforma” cu imaginea… candva, rochia alba de mireasa semnifica puritatea, virginitatea celei ce-o purta… acum, chiar daca puritatea nu mai e, de mult, ceea ce reprezinta o mireasa, rochia alba tot se imbraca… deci mirajul exista, e clar…
pentru a cadea de sus, nu-i nevoie de-o rochie de mireasa, si nici nu mi se pare nivelul cel mai inalt de unde poti sa aterizezi… de ce? pentru ca, de multe ori, rochia de mireasa e doar o aparenta, e doar un moft, un ” must have ” sa-i zicem…
cat despre relatiile intre persoanele de acelasi sex, cred ca ei fac parte dintr-un grup aparte (acolo se intampla, la nivel psihic, niste lucruri care-i schimba, le modifica modul de-a percepe lucrurile, etc)si nu-i putem utiliza ca exemplu pentru a crea o imagine generala…

0
Reply
INTJ 26 ianuarie 2011 - 10:26

hmmm … argumentul virginitatii ma amuza mereu. trecand peste aspectul ca puritatea e un ideal si ca orice ideal nu exista in realitate … din cate stiu eu si femeia virgina are ciclu … adica „sange care pateaza albul imaculat” … ca sa nu mai zic ca tabuizarea sexului e opera bisericii si ca sexul (chestia aia „impura”) se poate face si altfel (adica ea tot virgina ramane).

0
Reply
frmshk 27 ianuarie 2011 - 12:32

amuzant sau nu, stii ca si-n vremurile noastre inca e un subiect care naste controverse si nu numai atat, din pacate. inca sunt locuri, culturi, care „tin” cu dintii de virginitate… ala e un miraj, as zice… 🙂
stii ce-mi pare mie cu adevarat amuzant, desi e, mai degraba, tragic? operatiile de refacere a himenului, redarea virginitatii… hai sa fim seriosi!
si, in acord cu tine, se numeste virginitate simpla lipsa a penetrarii? ok, practici toate jocurile sexuale posibile, exceptand penetrarea si virgina te numesti? ei na!
parca n-as pune in acelasi loc partea cu impuritatea femeii datorata menstruatiei… adica, nu stiu, e totusi un fenomen natural si separat de vointa femeii, adica nu poate alege sa aiba sau nu… plus ca, eu personal, nu consider femeia, din aceasta cauza, murdara sau impura…

0
Reply
ella 26 ianuarie 2011 - 22:17

Am trecut si eu prin toate etapele…Poaet un pic diferit. La 20 de ani visam sa fiu mireasa, acum la 30 ma bucur ca nu a fost sa fie!! Sunt constienta ca daca faceam pasul atunci, greseam enorm…

0
Reply
frmshk 27 ianuarie 2011 - 12:36

Toate visam, asta e clar… ca transformam visul in realitate si-apoi ne trezim ca realitatea e diferita fata de vis, asta-i altceva…
pasul asta… daca simti nevoia sa-l faci… il faci cand simti,c-atunci e momentul potrivit, chiar daca iti pare altfel dupa ce-a trecut. la 20 visam, la 25 l-am facut, la 30 imi dau seama ca aveam tot timpul din lume si ca, ziua aia de poveste nu mi-a garantat, cum credeam, faptul ca basmul nu se va incheia…
🙂

0
Reply
Maria 3 februarie 2011 - 18:52

am 20 de ani si un tip vrea sa se insoare cu mine si cred ca e inspaimantator, toata partea cu petrecerea cea mare si rochia si mai apoi casa pe care logic trebuie sa o avem si apoi copii si arghhh, e inspaimantator. Nu generaliza

0
Reply
frmshk 4 februarie 2011 - 10:19

Buna Maria. Nu, nu generalizez. Stiu bine ca, in orice situatie, exista si variante contrare. Si totusi… la tine cred ca inca e destul de mult timp pentru a te prinde ” magia ” rochiei si probabil se va intampla cand vei intalni barbatul „acela”, cel care te va face sa privesti tot ce-ai insirat tu mai sus cu incredere si nu cu teama.
Toate bune. 🙂

0
Reply
Miresele… tot naive! « Ecoul tăcerilor 5 februarie 2012 - 15:55

[…] trecut mai mult de un an de când scriam, aici, ce cred eu despre ideea de mireasă. M-am întors cu gândul la postul ăla şi la ce spuneam […]

0
Reply

Lasă un comentariu