suflet

Uneori zborurile sunt (în)frânte. Și aripile rănite. Inima se face mică-n piept, de frică, de neresemnare, și tace. Însă speră. Că rănile se vindecă, că cicatricile ajung să nu mai doară. Că dorul de zbor rămâne viu și vine o…

Scrisul pe un blog unde semnezi cu numele tău, asumându-ți identitatea reală, neascunzându-te în spatele anonimatului, creează un anumit nivel de vulnerabilitate. Însă, în același timp, cel puțin pe o treaptă egală, sau, poate, de multe ori chiar peste, demonstrează…

Locul acesta virtual e al meu, despre mine. Despre mine așa cum sunt, despre o parte a mea care n-are loc altundeva, care n-are voie să stea în calea realității vieții de zi cu zi, când totul e un iureș…

Avea un pic peste trei ani, Puștiul, când desenase ceva greu de deslușit dar despre care explica cu seriozitate că e o fabrică de inimi și declara cu toată candoarea aceea a copilului care de-abia face primii pași spre cunoaștere,…

Eu cred că avem, așa cum zice Paler în poemul Avem timp, chiar cred că avem timp cam pentru de toate. Sau, chiar dacă suntem mereu într-un iureș, pământul ne fuge de sub picioare și deadline-urile sunt cele care ne…

doar idei, sau frânturi de idei, pe care simt să le pun în cuvinte. cu sens sau fără, haotice și aglomerate, așa cum mi-e mereu totul înaintea unui eveniment – proiect la care lucrez. am citit aseară articolul acesta și mi-am spus…

Pe voi ce vă motivează la început de săptămână? S-a mai dus un sfârșit de săptămână, a fost bine, multă leneveală binevenită, timp petrecut simplu, biciclit, gătit bunătăți și alte de-astea fără multă bătaie de cap. Doar cu gălăgie multă…

Îmi zice Puștiul azi… – Mami, vino să faci cunoștință cu prietenul meu invizivil, e chiar în fața ta, dă mâna cu el, se numește Secs. Ai grijă, că e puternic. M-a pufnit râsul, instantaneu. Ce-i, mama, de ce râzi,…

Mi-au fost nefiresc de grele ultimele zile și m-am tot agățat de gândul unei drumeții în doi, cu Puștiul vindecător de suflete convalescente. Și aveam dreptate, o zi petrecută cu el, departe de agitația orașului, departe de oameni, numai noi…

Caut în mine energie și entuziasm și vreau să pot scrie un post senin, încrezător. Undeva în adâncurile sufletului meu vibrează bucurie și entuziasm și motivație și multă, multă recunoștință pentru lucruri frumoase pe care le primesc și vreau, vreau…