Dragoste

Gata, un sfert de an s-a dus. Ne-au mai rămas trei. Să le trăim din plin, să ne umplem viața cu trăiri care să se transforme în amintiri numai bune de ținut de cald în zile reci. Luna care tocmai…

Pentru fiecare iluzie ucisă, o floare. Consolare? 0

… pentru care merită așteptarea. Fără nici o urmă de îndoială. Cu cât vizitez mai mult Italia, parcă cu atât o descopăr tot mai fermecătoare, tot mai ofertantă din punct de vedere turistic, tot mai plină de surprize. Torino a…

… pentru că el e floarea mea cea mai prețioasă. Puștiul. Să vă fie sufletele senine azi, în zi de sărbătoare. S-aveți aproape ceea ce vă e drag. Noi – de fapt eu, că Puștiul zburdă în curtea bunicilor –…

… azi am învățat o lecție. Că unii oameni sunt și rămân, chiar dacă se întâmplă lucruri care nu mulțumesc, mereu, pe toți. Sau care nu plac. Sau care supără. Sau care nu-s înțelese așa cum s-ar vrea. Sau… Și…

Vă aduceți aminte de jocul acela? Cu niște bucăți de cauciuc de formă rotundă, trei, dintre care unul are un marcaj diferit. Și le învârte cineva în fața ta tot arătându-ți-le și pe față și pe verso și tu trebuie…

Azi dimineață citisem la Ioana un articol care mi-a dat avânt, mi-a insuflat dorința de-ai urma exemplu și, iată-mă. Vreau să scriu (și) despre lucrurile care mă bucură. Că sunt. Chiar dacă pare că mi-e viața învăluită într-un abur de…

O să fiu o femeie care are mai multă încredere în ea. Am zis. (oare cum am să fac asta?) 0

Ne e dat să trăim propriile povești. Nu sunt cele pe care le alegem ci sunt cele care ne sunt sortite. Cele care ni se strecoară-n viață, azvârlindu-ne-n vâltoarea trăirilor. Unele dintre ele sunt întruparea visurilor care ne îmbogățesc inocența…

… nu e o moară, de fapt. E un parc cu animale dar așa se numește, Moara de vânt. (prima întrebare a Puștiului a fost – mami, unde e moara? același lucru m-am întrebat și eu…) În apropiere de Cluj,…