Mândra Chic. Declarație a unui fel de-a fi.
Alina Zară Prunean.
O cunosc și o admir pe Alina de câțiva ani și mereu când mă gândesc la ea, văd în mintea mea arhetipul acela de femeie puternică și hotărâtă. Știe cine este și care e rostul ei. Așa o simt, așa o văd. E genul de om de cursă lungă, care devine mai robust și mai încrezător pe măsură ce depășește obstacole și e într-un neîntrerupt proces de creație. Sigur că o asociez cu Mândra Chic, brandul curat și autentic pe care l-a creat (și care chiar a sărbătorit ieri 11 ani), însă Alina e mult mai mult de atât.
Ni se dezvăluie în textul acesta.
Am crescut la țară, în Mândra, satul meu drag din Țara Făgărașului, pe care și acum îl consider “acasă”. O perioadă asta a fost frustrant și rușinos pentru mine. Apoi am înțeles că este cel mai mare dar pe care l-am primit!
Ulițele, biserica de pe deal, bunica, grădina, prietenii, rudele, vecinii. Am deprins toate regulile nescrise ale unei comunități, pe care le aplic de atunci în tot ce fac! Am terminat facultate de arte, secția actorie, am lucrat ocazional ca storyteller cu diverse agenții de publicitate din țară, apoi mi-am creat oazele mele de rezistență culturală și manifestare civică!
Sunt suma experiențelor unui copil care a avut, ca educație de bază, dincolo de orice școală, corectitudinea și bunătatea unei bunici de la țară, mixată cu fascinanta și nobila prezență a familiei Moronescu, unchiul și mătușa din București, care mă duceau la operă cu livretul învățat de acasă, împreună cu care ascultam teatru radiofonic în aproape fiecare după masă, care îmi apretau gulerașele de dantelă făcute de bunica și suprapuse de mătușa pe rochițe de catifea, printre două salate de frunze amare de păpădie.
Proiectul cel mai amplu pe care îl am este unul de familie. Este un proiect experiență. Se numește Mândra Chic. Este un mix de proiecte: un atelier în care creăm piese autentice de zestre contemporană, un centru cultural rural, Muzeu de Pânze și Povești, un proiect de implicare în comunitate prin prezervarea valorilor locale și bursele de educație sau atelierele gratuite dedicate copiilor de aici, și proiectul internațional de călătorie Suveica Mamei Ruța în jurul lumii, care are în portofoliu aproape 1 milion de km pe tot globul.
Cred că deja sunt percepută ca un om care crede în autenticitate, care iubește creativii și care tolerează din ce în ce mai greu plagiatorii obraznici sau noua specie de falși “avertizori de integritate” din social media!
Privind în oglinda sufletului, care sunt pentru tine slăbiciunile și binecuvântările de a fi femeie? Care simți că sunt SENSUL și ESENȚA ta de femeie, ce dă cu adevărat sens vieții tale și care e esența a ceea ce ești ca femeie?
Există un tip de emoție care ne definește pe noi, femeile. Și pe care nu aș schimba-o cu nimic în lume. Chiar dacă, aparent, nu ne este benefică. Eu cred că e creatoare, în pofida întregului zbucium cu care vine la pachet!
Mă bucur că pot fi catalogată drept o femeie creativă și ceea ce creez îi bucură pe alții. Cred cu tărie că sensul nostru principal pe lumea asta, bărbați și femei deopotrivă, este să fim fericiți și bucuroși! Și că targetul fiecăruia ar trebui să fie exclusiv în această direcție! Să fim bucuroși și să bucurăm!
Și am mai putea povesti despre maternitate. Un sens pe care eu, din păcate, nu l-am putut experimenta, încă. Am ajuns într-o etapă în care am trecut prin toate cele pe care mi le-am dorit, profesional, și acum resimt lipsa acestui sens personal… Dar mă echilibrez cu dramul de credință pe care îl mai am și pe care mă străduiesc să nu îl las să se perimeze prin vremurile astea. Da, sunt conservatoare și cred că Dumnezeu este în tot și în toate și că, înainte de orice altceva, este dragoste! Și că, probabil, există un sens și în lipsa de sens pe care o resimt în povestea asta.
Ce fel de bagaj – moștenire ți s-a dat de la femeile din familia ta, mama, bunica, străbunica, stră-străbunica ta și ce anume crezi că ai de prețuit și de dus mai departe și ce anume ai de schimbat și vindecat?
Bunica, Mama-Ruță, este principalul creator de zestre la noi în familie. Și la propriu și la figurat!
Am pornit în viață cu un set de valori ferme, moștenite de la ea. Nu ni le-a citat, să le învățăm. Ni le-a demonstrat, prin fapte, în fiecare zi. Bunica era un om bun și corect. A rămas un om bun și corect până la capăt, deși nu a avut o viață ușoară. Așa că nici eu nu am nicio scuză să nu fiu un om bun și corect!
Nu e ușor… mă împiedic pe cale, dar am început, totuși, să am din ce în ce mai multă îngăduință față de neputințele mele omenești! Să învăț să accept că: asta sunt acum, atâta pot acum. Mâine poate o să pot mai mult și mai bine!
A fost un moment anume în care ai simțit că viața ta înseamnă mai mult decât propria existență sau un proces lent prin care ai trecut? Care îți sunt provocările ieșirii din zona de confort?
Sunt un om cu o zonă extinsă de confort și cu o forță ieșită din comun în a-mi menține zona de confort! Și, cu toate acestea, mă trezesc implicată, voluntar, în foarte multe proiecte sociale și civice, care mă scot din liniștea mea. E ceva dincolo de mine. Sunt foarte comodă și foarte harnică, în același timp!
Dacă eu cred în ceva, am resurse infinite să mă lupt pentru ca acel ceva să fie pus în practică.
Viața nu e doar zbor și bucurie. Cum îți trăiești furtunile și atunci când simți că nu mai poți, cum faci să mai poți un pic?
Mă rog. Credința a fost, întotdeauna, cel mai mare aliat al meu. Răbdarea, de exemplu, nu a fost niciodată punctul meu forte. Mă scoate din zona de confort. Și totuși, atunci când nu mai pot, reușesc să mai am un pic de răbdare, ca să treacă și să mai pot un pic. Și am reușit mereu.
Acum deja știu că toate trec. Și bune și rele. Chiar și noi, într-un final. Și că e foarte important ce lăsăm în urmă! Și încerc să dau sens bun lucrurilor care rămân în urma mea. Totuși încă nu am găsit înțelepciunea să mă echilibrez repede în furtună. Sunt destul de impulsivă. La asta mai am de lucrat!
Povestește-ne despre ceea ce îți face acum, zilele acestea, sufletul să zburde de entuziasm și sens! Care e cel mai recent proiect care simți că aduce plus valoare comunității tale?
Zilele astea lumea ia o pauză bruscă și neașteptată din alergarea nebună care o caracterizează în ultima vreme. Autoizolarea poate fi interesantă, până la un punct. Poate fi un bun prilej de reconenectare cu noi și cu ai noștri, un bun moment de a face lucrurile pe care le avem lăsate în standby de ani de zile, de a practica hobbyurile atât de importante pentru un trăi echilibrat. Autoizolarea poate genera însă și dezechilibre psihologice. Postările alarmiste din media clasică sau social media, pot duce, potrivit specialiștilor, la o anxietate generalizată. Se accentuează o stare perpetuă de frică și, pe modelul caragialesc, “fandacsia-i gata”.
Nu știm cât va dura…Trebuie, mai mult ca niciodată, să începem să funcționăm ca o comunitate puternică și să contribuim, fiecare cu ce poate, la crearea unui climat echilibrat, care să ne ajute să trecem, împreună, peste această perioadă.
În acest context lucrăm la niște proiecte tare faine.
#NEAMCARANTINART – e un proiect colaborativ inedit, despre artă în vremea pandemiei. E o colaborare între Pro Teatru, asociația culturală a unui tânăr din Sălaj care a dat restart vieții culturale a orașului Zalău, în care locuiesc de câțiva ani și Fundația pentru Educație și Dezvoltare Locală Agapis, fundația soțului meu, un om foarte implicat, de mai bine de 20 de ani, în comunitate.
E un manifest cultural, de responsabilitate socială, pledoarie pentru solidaritate și creativitate. Creativitatea este un concept multidimensional, care ne poate echilibra. Practic invităm oamenii să stea acasă și să folosească într-un mod cât mai creativ timpul pe care îl avem din belșug la dispoziție acum și să împărtășim între noi bucuria creativității noastre. La final, când valul va trece, ne propunem să ne întâlni în cadrul unui eveniment fabulos, ca o amplă îmbrățișare colectivă. Promitem!
Un alt proiect care ne bucură în perioada de izolare și pentru care am găsit, în sfârșit, ceva timp, este “Consumă local” – un proiect cetățenesc, pledoarie pentru susținerea micilor afaceri în perioada de criză, la care am fost invitați să participăm prin prisma experienței dobândite în cei peste 20 de ani de implicare în comunitate, pe care o are Agapis, fundația soțului meu. Noi ne ocupăm să culegem poveștile micilor producători în aceste vremuri tulburi. Proiectul mai are și o listă deschisă cu mici afaceri ce pot fi susținute în această perioadă și facem și o serie de #interviurideAcasă, live, pe pagina de Facebook a proiectului nostru Colțul Românesc, unde vorbim cu oameni faini din toată lumea, consumatori și susținători ai produsului local și inițiatori, la rândul lor, de proiecte cu implicare în comunitate!
Așa că, am hotărât să îmi petrec timpul în care #stauacasă creându-mi o anumită disciplină de lucru creativ. Scriu și content pentru comunicarea brandurilor noastre, cos la o cămașă pe care nu o mai termin de mai bine de 3 ani, îngrijim o mică grădină de zarzavaturi și practic un hobby mai vechi, din domeniul artelor vizuale! Sunt creator de colaj manual, manifest. Vizualurile astea îmi fac acum sufletul să zburde de entuziasm, sens și bucurie.
Mulțumim, Alina, ești o inspirație și o bucurie.
