Dragoste

Sunt și pieton, și bicilist, și șofer.Și mă simt bine în toate ipostazele. Merg mult pe jos și, atunci când sunt pieton, nu sunt împotriva bicicliștilor sau a șoferilor. Când sunt cu bicicleta, nu mă deranjează nici pietonii, nici șoferii,…

Ei. Te înalță. Te atârnă. Te bucură. Te amărăsc. Te împietresc. Te înaripează. Te seacă de viață. Te învăluie în frumos. Oamenii. Cei din jur. Cei care se apropie. Cei pe care-i lași să se apropie. Cei de care fugi.…

… pe care nu le mai vedem din cauza celor complicate… Aud peste tot în jur și e tocmai ceea ce se promovează în lumea asta a vitezei și-a robotizării în care trăim. Că trebuie să ne bucurăm de lucrurile…

… ziua în care l-am învățat pe Puști să meargă pe bicicletă! O zi fără ploaie, cu raze de soare răzlețe, 50 de metri de trotuar, două ore, multă agitație, multă teamă și apoi, mult entuziasm. Azi am scos bicicleta…

Un mic incident azi, cu-n degețel prins undeva printre sertarele biroului și soldat cu câțiva stropi de sânge și multe, multe lacrimi… Dialog în timp ce spălăm și bandajăm degețelul năzdrăvan, printre sughițuri, mai mult de sperietură decât de durere,…

Mi-am promis că voi scrie în fiecare zi câte ceva, că voi găsi timp mai mult pentru locul ăsta virtual care e așa important pentru mine, că-mi voi impune o disciplină. Vremea e așa de mohorâtă și nici nu mai…

… cu mine însămi. În tren, spre Torino, o clipă surprinsă de aparatul foto. Mi s-a spus că nu e o poză reușită pentru că e prea tristă. Și totuși, nu m-am mai văzut demult atât de autentică într-o fotografie.…

… ale Gabrielei Vrânceanu Firea. E o carte. Una micuță, subțirică, pe care-am primit-o de la Bia Bialog – mulțumesc frumos! -, am purtat-o cu mine pe toate drumurile în Italia, am citit-o pe avion, autocar și pe tren, înspre…

Cred că e în noi, în toți, nevoia asta de schimbare, de nou. Din varii motive, simțim nevoia ca lucrurile – uneori și oamenii – din jurul nostru să fie înnoite. Unele fete merg la coafor. Altele-și schimbă garderoba. Sau…

Violența n-ar trebui să existe în lumea copiilor. Nici în lumea adulților, de fapt, dar, cu atât mai mult, în lumea copiilor. Ori de care ar fi ea, fizică, verbală, psihică. Și totuși… Vrem ca pruncii noștri să fie oameni…