Viața prin ochii mei

Probabil e cea mai mare realizare a mea pe tot drumul acesta al vieții. Trăiesc viața mea. Pare a fi puțin sau nu foarte demn de admirație? Simt a fi o realizare mai cu sens decât orice diplomă. Trăiesc viața…

Despre Țara Lăpușului am scris și o să mai scriu. Că e fix așa, fermecătoare. Oameni și locuri. Despre comunitatea de la Lăpuș (comuna Lăpuș din Țara Lăpușului) pot să spun că o simțim că e chiar specială. În cadrul…

Fiecare clipă pe care o trăiesc cu tine aș vrea s-o pot închide într-o prețioasă și veșnică cutie a nepierderii. Aș vrea să mi se tatueze în suflet fiecare secundă petrecută cu tine. Să mi se încrusteze în învelișul inimii…

… dar nu prea târziu! Aceasta e povestea noastră. No ordinary love. Cu bune și cu grele, cu drum întortocheat, cu zboruri multe și afundări pe măsură, poveste despre care scriu așa, cu sufletul la vedere, o mărturie onestă și…

M-am tot întrebat zilele acestea dacă oamenii (mari) mai experimentează emoții, dacă zidurile construite de fiecare în jurul sinelui mai lasă trăirile să izbucnească, să dărâme, să sufoce. Sau dacă alegem în mod conștient să zăvorâm totul în noi. Ca…

Dacă privești în jur aproape că îți vine să te întrebi dacă a existat vreodată un virus, vreo restricție, vreo situație aparte. Sigur, există măștile, purtate cel mai adesea de formă și din ce în ce mai rar. Ele parcă,…

Îmi tot vine gândul acesta în cap. L-am gonit, ca pe țânțari, de mai multe ori, că deh, cum să-ți fie bine în vremurile astea, cu tot ceea ce trăim, cu o relație departe de a fi perfectă, cu o…

Final de mai, final de primăvară. Azi nu vreau să scriu despre ce și cum se întâmplă în lume cu pandemia aceasta, ce urmează, ce așteptări avem, ce ne apasă, ce credem că ar trebui făcut, etc. Azi nu vreau…

Martie, aprilie, mai. Aproape toate cele trei lui ale primăverii 2020 sub umbra aceasta a pandemiei. N-am putut să ne bucurăm de renașterea naturii anul acesta. De înfrunzire, de flori și parfumuri. Natura s-a deschis, noi ne-am închis. În case…

Două luni de viață altfel. De pus pe pauză aproape tot. Două luni de dospit pâine și dor. Mă întreb cel mai adesea despre impactul acestei pauze forțată asupra naturii, cât de mult a avut capacitatea să se regenereze, cât…