Călătoria noastră continuă către Riga, un oraș despre care se spune că e o adevărată bijuterie arhitecturală, predominată de stilul art nouveau…
N-am vorbit, până acum, prea mult despre locurile pe care le-am văzut. Mă simt, de cele mai multe ori, incapabilă să transmit cu relevanță despre minunile pe care omul le-a creat, despre locurile și lucrurile pe care le văd, despre istorie și întâmplări… mi-e mai ușor să transmit niște stări decât niște informații, mi-e mai ușor să pun amprenta personală asupra a tot ceea ce împărtășesc, decât să relatez, pur și simplu.
Am tranzitat Polonia, așa era și prevăzut, drumul nostru către țările din nord, nu ne-a lăsat prea mult timp pentru a simți și trăi Polonia. Am văzut, printre rânduri, puțin din Varșovia care, în mare parte, mi-a părut asemănătoare cu Bucureștiul, o aglomerare de clădiri cenușii dominată de aglomerație, de oameni prea mulți, prea grăbiți, prea preocupați. Hotelul Sobieski, Clădirea Parlamentului – clar aliniată unui stil anume, acel al fostului regim, zgârie nori pierduți, efectiv, în nori, într-o dimineață mohorâtă, cu-n plafon jos de nori… în Varșovia eu am căutat să regăsesc ceva din lumea aceea care a trebuit – pentru motive care ne vor rămâne, de fapt, mereu necunoscute – oprimată. Am văzut clădiri specifice lumii evreiești, efigii ale unei istorii triste, mi-am imaginat poveștile pe care le-am citit, trăite pe străzile acestui oraș, ale acestei țări care a reușit să supraviețuiască unei sorți vitrege, să renască, iar și iar, din propria cenușă. Polonia, cu siguranță, e o țară care merită să fie simțită, trăită, și nu așa, pe fugă, ci molcom, tăcut și pe îndelete. Și, știu, pentru mine o să vină și acea vreme…
Lituania… Lituania e o țară pe care nu o cunosc, așa cum nu cunosc nici țara spre care drumul ne duce chiar acum, Letonia. Nu știu de ce, nu știu cum, dar istoria acestor locuri mi-e necunoscută și nu mă mândresc cu acest lucru. Vilnius, capitala Lituaniei, mi-a plăcut mult. Un centru încărcat de istorie, cu străduțe pavate și clădiri frumoase, cu o arhitectură deosebită și… cu oameni frumoși. Mă uitam în jur aseară și mă simțeam cumva acasă… fetele semănau cu mine. Blonde, încă nu chiar un blond nordic ci așa, ca al meu, mai șters. Oameni înalți, băieți bine făcuți, fete cochete, ahh, cât de cochete au fost fetele. Și cât de mult mi-au plăcut… În Vilnius au mai fost două lucruri care mi-au făcut orașul familiar, care mi-au mângâiat sufletul. Balonul cu aer cald care se plimba galeș deasupra orașului și bicicletele. Două lucruri care sunt strâns lipite de tot ceea ce eu însemn. Bicicletele au fost multe, frumoase și… mari. Desigur, pe măsura oamenilor. Mi s-a părut că predomină bicicletele pliabile, cele pe care le găsesc puțin acasă, în Baia Mare.
Panorama asupra orașului Vilnius, văzut de sus, de la Cetatea orașului, un loc frumos, îngrijit și extrem de potrivit pentru turism, m-a încântat. Da, așa e, mă bucur de fiecare dată când pot să văd lucrurile de undeva de sus, țintesc spre înălțimi, de-acolo lucrurile mereu se văd mai frumoase, mai altfel, se pierd detaliile, rămâne esența. Vilniusul, văzut de sus, e frumos.
Drumurile de dimineață, spre o nouă locație, mi se par cele mai plăcute, până acum. Oamenii sunt – încă – deschiși și entuziasmați, au chef și energie, simt nevoia să împărtășească, să fie buni cu cei din jur. În momente de astea reușesc să văd partea bună a unei astfel de călătorii și încerc să fiu atentă la tot ce e în jurul meu, să învăț, să simt, să înțeleg. Și e bine.
(că tot vorbesc mereu despre oameni. și despre căutări. și esențe. seară bună să aveți. de-aici, de departe, dintr-o altă lume, unde soarele e tot mai leneș și apune tot mai greu – aseară, la Vilnius, pe la ora 22 și 30 încă nu era întuneric. azi, la Riga, căci acum scriu deja de la Riga, noaptea o să fie chiar și mai scurtă. să salut cu drag și, vedeți, mereu devin melancolică în astfel de situații… vă mulțumesc, că sunteți.)
2 comments
Ah, ce păcat că n-ai putut sta mai mult în Polonia – poate îmi făceai rost de un autograf de la Ewa Farna. 😳 Poate data viitoare…? 🙄 Însă mulţumesc pentru blondă. 🙂
Mă gîndesc, Lituania ţi s-ar potrivi din multe puncte de vedere, deşi mai sînt ţări de văzut în călătoria asta. Cine ştie, poate vreuna dintre ele o să-ţi placă atît de mult încît… 😎
Sa stii ca mi-e ciuda 😛 Tarile Baltice+Scandinvia, asa dintr-o lovitura…