Jurnal de drum – Tările Baltice&Scandinavia (2)

A doua zi, spre Vilnius, Lituania…
Oameni. Iar și iar, înțeleg că esența lumii se găsește în oameni. În relațiile dintre ei, cu precădere. În înțelegerea și toleranța pe care o dăruiesc unii altora. În ceea ce reușesc să împărtăseașcă. În modul în care-și tratează propriile nemulțumiri, frustrări, neajunsuri, în modul în care acestea se răsfrâng asupra celor apropiați.
E o adevărată provocare să faci parte dintr-un grup de peste 50 de oameni unde fiecare, cum e și firesc, are așteptări și dorințe, fiecare are un mod propriu de-a percepe lucrurile, fiecare are toane și obiceiuri. Unele fixe, altele maleabile.
Inevitabil, absolut constant, lucrurile gravitează în jurul aceluiași punct, al aceluiași nucleu care face, de altfel, toată lumea să funcționeze, de mii de ani. Sentimentele. Dragostea. Emoțiile. Indiferent că e vorba de un copil de 13 ani sau de un venerabil domn în vârstă de peste 80 de ani, fiecare e mânat de sentimente. De iubire. Că iau lucrurile prea în serios – așa cum fac eu, de exemplu – sau că le tratează cu amuzament – deși tind să cred că e mai mult o mască, o aparență, un mod de apărare – toți ne întoarcem către latura sufletească a vieții, către nevoile noastre de afecțiune, tandrețe, apropiere. Către dragoste.
E ceea ce pune mecanismul vieții în mișcare. Uneori fortând cumplit turajul și ajungând la colaps. Alteori, împingându-l, forțându-l să înainteze, să funcționeze, depunând eforturi de Sisif ca nu cumva rugina să-și arate colții și mecanismul să se defecteze. Cu-n mecanism al dragostei nefuncțional, viața în sine nu-și are rostul. E ceea ce, încă o dată, printre oameni, aproape de ei fiind, percep.
Și nu știu dacă e ceea ce ne salvează. Sau ne pierde.

(și vă salut azi din Vilnius, capitala Lituaniei, un oraș despre care, spre rușinea mea, nu știu aproape nimic. și e frumos, cochet, plin de istorie, o minunăție în stil baroc, tare multe lucruri frumoase am văzut aici. vă arăt o poză și mă duc la somn, azi a fost o zi grea pentru mine, sunt frântă și tare-aș vrea să găsesc calea să le împac pe toate. cumva, să fie posibil.)