Piatra Virgină. Și-un puști cutezător.

by loredana
12 comments

Sunt unele zile la sfârșitul cărora te simți epuizat și tot ce-ți dorești e să-ți așezi capul pe-o pernă dar ai un sentiment de satisfacție deosebit pentru că știi c-a fost o zi aparte – una în care ți-ai hrănit și sufletul și trupul cu prospețime. O zi în care ai întors spatele – măcar așa, într-o doară – grijilor și tristeților și… ai trăit.
Am tot așteptat să fie primăvară, să treacă ploile, să putem ieși dintre betoanele orașului. Săptămâna trecută, la Mogoșa, a fost o încercare timidă, vremea ne-a fost potrivnică dar nici efortul n-a fost prea mare. Ne-am urcat în mașină, ne-am dus la munte, am respirat un pic de aer curat și ne-am întors. Aseară, însă, îmi făcusem planuri pentru altceva. Pentru o ieșire care să ne solicite un pic mai mult – fizic – și să-l pună pe puști la încercare. Mă gândisem la un loc – Piatra Virgină – dar îmi era teamă că e un pic cam mult pentru cei trei ani și jumătate ai lui Marc. Oricum, dimineață cerul era așa de mohorât că a trebuit să renunț.
Tocmai ziceam în postul trecut că primăvara e tare capricioasă, așa s-a dovedit și azi și pe la ora 11 cerul se limpezise suficient cât să-mi dea avântul necesar. I-am îmbarcat pe puști și pe sora mea mai mică în mașină – care ne-a dus până la poalele dealului – și am pornit în marea aventură.
Piatra Virgină e o stâncă înaltă, undeva deasupra Băii Mari, la distanță de vreo 30 de minute de urcat – noi, desigur, am făcut ceva mai mult – prin pădure, urmând traseul marcat cu triunghi albastru. Urcușul e suficient de abrupt încât să dea bătaie de cap unui adult (să mai punem la socoteală și faptul că azi noapte plouase?) așa că teama mea era cumva îndreptățită însă puștiul s-a dovedit mai cutezător decât credeam și a făcut față cu brio. Și entuziasmul și bucuria lui erau atât de molipsitoare încât, deși îmi tot ziceam că ar fi mai bine să renunțăm, să nu urcăm până sus că e prea mult pentru el, am continuat și-am ajuns cu bine în locul acela în care mai fusesem doar o dată, în urmă cu vreo zece ani.
De sus, de la Piatra Virgină – habar n-am de ce se numește așa, am căutat pe net, n-am găsit nici un fel de sursă pentru denumirea asta dar e clar faptul că virgină nu e deloc stânca aia la cât de mulți turiști s-au perindat pe-acolo, la cât de mulți alpiniști s-au cățârat pe ea – priveliștea e una magnifică.
Cineva-mi zice că, așa cum, văzute de sus, lucrurile se micșorează, așa se întâmplă și cu grijile. Și ele își pierd din tărie când te îndepărtezi de ele. Așa m-am simțit și eu azi. Acolo, sus, n-a mai fost decât privelistea aceea superbă care-mi umplea sufletul de-o senzație pe care mi-e greu să o descriu în cuvinte, satisfacția de-a fi ajuns acolo unde îmi propusesem și bucuria molipsitoare a puștiului. Puștiul încântat de realizarea lui. Și pe bună dreptate având în vedere faptul că eu resimt acum efortul fizic iar el zburdă fără să dea semne de oboseală.
Am făcut poze multe. Vă arăt câteva dar tare-mi pare rău de faptul că nu puteți, prin ele, să vă lăsați învăluiți de mirosul puternic de pin sau să fiți mângâiați de razele soarelui. Dar vă dăm, totuși, cu drag, din bucuria și entuziasmul nostru. Să vă fie de folos în sâptămâna ce urmează. Seară bună.

0

S-ar putea să-ți placă și

12 comments

Drugwash 22 aprilie 2012 - 17:53

biutifăl. Mulţam fain! Să vă fie odihna plăcută, că-i binemeritată! 😉

0
Reply
frmshk 24 aprilie 2012 - 14:03

Și uite așa mai călătorești și tu un pic, măcar cu gândul, imaginația și sufletul… 🙂 Mai mergem…

0
Reply
Drugwash 24 aprilie 2012 - 18:50

Ehehe, cîtă lume am văzut la viaţa mea… prin ochii altora! 🙂

0
Reply
ghiveci XXL « Colţu' cu muzică 23 aprilie 2012 - 08:16

[…] marius bota, teo negură, meşterul manole, octocat, doru, qedeu, memyselfandela, geanina, loredana, zinnaida, oana sau max peter, eventual şi pe la grup, unde daţi peste o recomandare de film şi […]

0
Reply
Ana Q. 23 aprilie 2012 - 10:17

doamne, pustiul tau e leit tu. semanati ca doua picaturi de apa … si tu pari atat de tanara incat as putea sa jur, daca v-as zari pe strada, ca sunteti frati si nu mama si fiu.
sa fiti sanatosi amandoi si sa aveti parte de cat mai multe drumetii si iesiri in aer liber ca cea de ieri.

0
Reply
frmshk 24 aprilie 2012 - 14:05

Nu ni se prea spune asta deși, într-adevăr, cam seamănă cu mine când eram de vârsta lui, o fi și frizura de vină…
Zici tu tare frumos dar diferența de 27 de ani se cam simte… 🙂 Mulțumim, mult.

0
Reply
ch3815h 23 aprilie 2012 - 12:18

plimbaretii temerari, 2 ladies and one small big fellow! 🙂

0
Reply
frmshk 24 aprilie 2012 - 14:07

Da, unul mic dar mare, de altfel… 🙂

0
Reply
Vis De Toamna 24 aprilie 2012 - 08:14

cat de frumos arata, si voi la fel 🙂

0
Reply
frmshk 24 aprilie 2012 - 14:08

Priveliștea aia chiar îți crează un sentiment deosebit. Și o bucurie de copil că ai ajuns până acolo… Mulțumim.

0
Reply
miss Red 24 aprilie 2012 - 13:40

🙂 frumos copilas ai tu 🙂 sa -ti traisca si sa se faca mare si voinic 🙂

0
Reply
frmshk 24 aprilie 2012 - 14:10

Mulțumesc frumos. Așa sunt copiii, frumoși, și năzdrăvani, și voinici… 🙂

0
Reply

Lasă un comentariu