Poveste despre munte. Și suflet.

by loredana
10 comments

În urmă cu ceva mai mult de o săptămână am fost într-o altă tură pe munte împreună cu doua dintre fetele mele și cu cei de la Asociația Opaițul Rodnei, alături de care-am descoperit intrarea către lumea fabuloasă a iubitorilor de drumeții.
Munții Rodnei, spre Vf. Pietrosu Rodnei, cel mai înalt pisc al Carpaților Orientali, munte de-al nostru, de-al Maramureșului. Același pe care-l urcam prima oară în 2012 și-mi lăsa în urmă atât uimire în fața frumuseții naturii, cât și consecințele unui efort fizic peste măsură.
De data aceasta lucrurile au stat altfel – sau au mers altfel – și-o să vă spun povestea acestei ture pe munte cu ajutorul pozelor. Nu de alta, dar în cuvinte v-am spus atunci, acum doi ani, pe cât de intens am putut, și-am scris azi aici, pe blogul DLI.ro.
Acum voi lăsa abundența de culoare, viață și seninătate pe care le-am găsit acolo, să copleșească și să vă bucure și vouă ochii. Și sufletele.

poveste despre munte (1)

… și-am pornit, cu-n rucsat umplut DOAR cu strictul necesar, învățată de-acum…

poveste despre munte (2)

cărările stâncoase le-au dat ceva bătaie de cap tălpilor, dar pas cu pas, drumul ne-a dus în sus, tot mai sus…

poveste despre munte (3)

… iar aceasta, ultima curbă, absolut promițătoare aduce relaxarea și satisfacția reușitei

poveste despre munte (4)

și frumusețea rododendronului – bujorii de munte – e copleșitoare…

poveste despre munte (5)

privelistea dinspre Lacul Iezer la ceas de seară e fabuloasă…

poveste despre munte (6)

cam ca și bucuria noastră din acea zi…

poveste despre munte (7)

bine, a fost și timp pentru sine, pe margine de lac…

poveste despre munte (8)

și-apoi timp de urcare spre culmi…

poveste despre munte (9)

spre locuri cu priveliști amețitoare, la propriu, perfect pe gustul meu…

poveste despre munte (10)

o poză dragă tare, tare, dovadă a unui moment autentic de bucurie de-a fi…

poveste despre munte (11)

… și dincolo de ceața de pe Vf. Pietrosu, tot soare e, noroc că vântul nu se simte prin poză…

poveste despre munte (12)

… la înălțime, în largul meu, mai ceva ca un pește în apă…

poveste despre munte (13)

cum altfel? un pic deasupra lumii, cu capul în nori…

poveste despre munte (14)

popas printre flori, cu florile mele dragi, doar o a patra mai lipsea…

poveste despre munte (15)

… și-n drum spre casă, tot printre flori, de câmp… nu doar obosită.  Ci cu sufletul plin, tare plin.

(fotografiile-s făcute de ele, fetele mele, Diana și Kinga, și de mine)

0

S-ar putea să-ți placă și

10 comments

Drugwash 30 iunie 2014 - 23:11

Penultima îmi place cel mai mult dintre toate! Ceea ce nu înseamnă că nu mi-a stat inima-n loc văzîndu-te aşezată pe-un colţişor de stîncă deasupra hăului. 🙂
Frumoase locuri, frumoase fete, frumoase amintiri… şi zîmbetul acela magic pe care prea rar ni-l oferi… 😉

0
Reply
Loredana 3 iulie 2014 - 00:12

Mie nu mi-a stat deloc, doar a zburdat pe acolo. Mă simt tare în largul meu la înălțime, tare bucuroasă să urc… cât despre zâmbete, știi tu, nu vin decât atunci când sunt acompaniate… de suflet. 🙂

0
Reply
Drugwash 3 iulie 2014 - 00:28

Atunci să fie zîmbet în suflet, ca să fie zîmbet şi la vedere! 🙂

0
Reply
Ana 1 iulie 2014 - 08:47

Pfuaiiii…pfuaaaiiii….sunt fara cuvinte…sunt atat de bucuroasa ca am vazut astfel de fotografii minunate…parca as fi fost si eu cu tine , acolo sus…Tare , tare , tare mi-ar place sa pot merge si eu asa…
Sa iti fie de bine,Lore!

0
Reply
Loredana 3 iulie 2014 - 00:13

Ana, dragă, să știi că nu există vârstă la care să nu poți urca pe munte… o drumeție lejeră, ahh, cred că i-ar plăcea și mândrei tale… 🙂

0
Reply
Ana 3 iulie 2014 - 07:40

Mandrei mele , categoric si absolut NU , din pacate 🙁
In schimb fiului meu DA , un mare si imens DA 😀

0
Reply
Mărgeluţa 2 iulie 2014 - 14:08

Minunate imaginile, iar tu atat de fericita!… Se vede ca esti pe munte ca pestele in apa! 😉

0
Reply
Loredana 3 iulie 2014 - 00:14

e cam… pe măsura efortului de care, să îți spun drept, aș putea să mă lipsesc… dar na, probabil n-ar avea același farmec dacă aș ateriza acolo cu un avion. sau? :)))

0
Reply
Lara 2 iulie 2014 - 19:25

Foarte frumoase fotografiile, se vede cat de bine de simti la munte, de priveliste nu mai zic!
Eu merg fooooarte rar la munte, noroc ca am fost de cateva ori in facultate ca acum nu prea merg, prefer de 1000 de ori marea, cu plaje de nisip, cu soare si cu sezlonguri , cu bere pe terasa si cu plimbari pe faleza 🙂

0
Reply
Loredana 3 iulie 2014 - 00:17

păi, eu le prefer pe amândouă și cred că nu iubesc nici una nici alta suficient de mult încât să pot face un clasament… :))
🙂 toate bune, Lara!

0
Reply

Lasă un comentariu