Sărbătoare, drum către noi înșine!

Crăciunul l-a adoptat pe Moș Crăciun și, în timp, acesta a devenit imaginea acestei sarbatori mai mult chiar decât însuși simbolul, semnificația reală a momentului, nașterea lui Dumnezeu ca om. Crăciunul e o sărbătoare a bradului împodobit, a cadourilor de sub el, a cozonacilor de casă și-a porcului preparat în toate felurile posibile. Semnificația religioasă a rămas undeva în umbră, pierdută în forfotă, în agitație și îmbulzeală. Oamenii se zbat să aibă masa cât de îmbelșugată, cadourile cât de opulente și cred că în alergătura asta uită esența sărbătorii.
Dar Paștele, deși îl are pe iepurașul de Paște – între noi fie vorba, el e mai mult un pretext, așa, pentru primit cadouri, decât un simbol chiar dacă se zice că el semnifică fertilitatea, renașterea naturii, etc – și oamenii sunt animați de aceeași alergătură pentru îndestulare trupească, pare a fi sărbătoarea în care semnificația religioasă primează, Paștele fiind evenimentul fundamental al creştinismului – Învierea lui Iisus Hristos. Nu știu cât de mult înseamnă post și ajun, evlavie și credință reală, nu știu cât de profund se trăiește adâncirea asta în ale religiei și cât de autentică e legătura cu Dumnezeu dar, cu siguranță, sărbătoarea Paștelui e cea a sacrificiului suprem și totodată a renașterii, a unui nou început, a luminii și a speranței.
De Paște, oamenii se înnoiesc, și poate reușesc, unii dintre ei, s-o facă mai mult decât cumpărându-și veșminte noi, îngrijindu-se și de suflet. Dincolo de masa încărcată cu bucatele duse la sfințit în noaptea Învierii – miel, șuncă, pască, ouă înroșite, vin – cred că sărbătoarea Paștelui e moment prielnic de adâncire în sine, de regăsire a luminii din interior, de reculegere. Și de iertare.
Vă doresc din suflet să aveți zile de bucurie și de speranță. Să vă simțiți luminați de-o lumină vie, plini de deschidere sufletească şi de sensibilitate. Să aveți sărbători frumoase, în pace!