sarbatoare

Îmi promit că e ultimul post despre Crăciun pe care îl scriu. Aşa că, vă rog, fiţi îngăduitori. Citeam, de dimineaţă, la Ana, asta – “ Dar sărbătoarea nu exista cu adevărat decât pentru cine este în stare s-o trăiască…

… e ingeniozitatea de care dau dovadă oamenii când sunt împinşi de nevoie ( sau de plictiseală, sau de lipsă de idei, sau… )! Vreţi, pe masa de Crăciun, cozonac cu nucă? Sau, poate, cu rahat? Aţi vrea şi cu mac?…

… şi serbare la grădiniţă. Prima. Cum a fost? Nebunie. Ochi roşii de plâns, agitaţie şi neastâmpăr, emoţii şi poezii spuse printre sughiţuri. Puştiu’ s-a ” răzbunat ” pe faptul că trebuia să fie ascultător neparticipând la cântecelele de grup.…

Moş Nicolae aduce cadouri doar copiilor cuminţi, se ştie bine… Deci, trebuie să fii şi copil, şi cuminte (sau cu minte, cum s-o putea!), cam greu de îndeplinit ” condiţiile ” odată ce-a trecut… valul! Noi, ăştialalţi (nu că-i fain…