Hai să facem un joc și să ne lăsăm mintea să zburde liberă pe plaiurile veșnic verzi ale imaginației… cum v-ar plăcea vouă să fie ziua de luni?
E promovată peste tot ideea zilei de luni nedorită, apăsătoare – citisem undeva că un moment critic, din punct de vedere psihologic, e lunea la ora 11 dimineața când organismul are tendința să abandoneze străduința de-a intra în ritm – blamată și total neatrăgătoare. Zilele de luni, asociate cu prima zi de muncă după două zile – sau una – de pauză, sunt greu de digerat și ne solicită psihic mai mult decât oricare altă zi. Dar, de ce? Pentru că nu ne dorim să mergem la muncă, pentru că am prefera pauze prelungite, pentru că… de fapt, nu ne place ceea ce facem? Cred că asta-i explicația cea mai logică, cea mai reală…
Știți cum mi-ar plăcea mie zilele de luni? La fel ca și cele de marți, miercuri, joi, vineri, sâmbătă sau duminică. Să fie zile în care să mă trezesc cu entuziasm și cu dorință de muncă. Cu sentimentul că fac ceea ce-mi place, că iese ceva bun de-acolo și… atât mi-ar ajunge. Vreți să spuneți că asta e imposibil, că nu poate să-ți placă ceva mai mult decât… să lenevești în weekend? Ei, clar că se poate, mi-aduc aminte de toate proiectele pe care le-am făcut anul trecut și mă bucur doar la gândul entuziasmului pe care l-am avut atunci, pentru senzația aia pe care o aveam – ahh, nu mai vine odată ziua de luni să mă apuc de treabă?!
Așadar, mi-aș dori ca zilele de luni să înceapă cu dimineți senine, cu-n soare călduț care să strecoare în suflet căldură și poftă de viață, cu o îmbrățișare a unor mâini micuțe de copil cu suflet mare, cu-n pedalat lejer pe străzile orașului și cu-n teanc de lucruri care așteaptă să fie rezolvate, din categoria acelui gen de proiecte care-mi fac mintea și sufletul să trepideze de nerăbdare și entuziasm. Și da, aș putea s-o țin așa șapte zile din șapte…
În imagini, ar putea arăta așa…
soare…
… dragoste…
… bucurie…
… entuziasm (poza asta e făcută în 2007, la Bistrița, într-o perioadă în care eram tare entuziasmată de munca pe care o făceam)
Așa ar fi o zi de luni reușită, pentru care aș aștepta cu drag să treacă duminica. O zi de luni ideală ar putea avea, în plus…
… o felie de așa ceva…
… și s-ar putea încheia, spectaculos…
… cum altfel decât c-un zbor?!
Deci, pentru voi, cum ar arăta o zi de luni reușită, pe placul vostru?
9 comments
Mi-ai adus aminte c-ar mai trebui să muncesc şi eu, că prea am lălăit-o în ultima vreme. Alţii îşi rup spinarea şi io stau de scris poveşti – păi nu mi-ar fi ruşine?!
Da’ să ştii că nu m-ar deranja deloc o felie-două de… mă rog, o felie-două. Şi nu numai lunea! 😆
Las-o-n puii mei de lunea lu’ peşte – să-ţi fie viaţa întreagă aşa cum ţi-o doreşti! Huguleţ! 🙂
Da, știu, bună ar fi o felie de… ce-o fi, dar să fie bună.
Na, le luăm așa, pe bucățele, dacă nu putem primi o porție întreagă. De viață bună, zic. 🙂
Adicătelea îs bune şi firimiturile, măcar să fie bine însiropate. 😆
Pentru mine nu prea conteaza ce zi e … cateodata lucrez in week-end pana seara, cateodata lucrez nonstop cateva saptamani si cateodata lenevesc in orice zi a sapatamanii am chef, inclusiv luni, ceea ce mi se pare super relaxant :))
Diana, bine ai venit în mica împărăție… :))
Da, știu, pentru tine nu contează. Să zicem că tu ești o anomalie, pardon, o minunăție a lumii… 🙂 Ești o norocoasă că poți să alegi, asta e clar…
Eu nu am probleme cu ziua de luni..Pentru mine cea mai grea zi a saptamanii e marti..Deci o zi perfecta de marti e sa fie vineri 😀
Bun, mai ai și alte preferințe? Dacă tot facem cerere acolo sus… măcar să știm o treabă… 🙂
Pui pariu ca ziua mea de luni bate toate zilele de luni pe care ai sa le strangi aici?
http://cronicariu.ro/o-alta-zi-de-luni/
Clar, locul întâi e adjudecat de tine. Dar încă nu îmi dau seama dacă e un vis din întuneric sau e realitate… :))
Comments are closed.