Ultima oară când am scris un post de ăsta, așa, c-o simplă urare de dimineață bună, a fost la început de toamnă și mă pregăteam de Fiesta. De zilele cele mai pline din viața mea.
Acum e mijloc de lună februarie și abia aștept să treacă, drept e că nu stă nici ea pe gânduri și nu-mi fac prea multe griji, timpul oricum o să alerge neîncetat, chiar în detrimentul nostru așa că, o să vină ea, și primăvara. Da, sunt o primăvăratică, până-n măduva oaselor.
Cât de ușor sau cât de greu facem față schimbărilor? Mi se pare că, și atunci când ele sunt binevenite, sau necesare, sau înspre ceva mai bun, tot ezităm și ne punem mii de întrebări și construim ipoteze și întoarcem lucrurile pe toate părțile… bine, cred că facem astfel doar de la o vârstă încolo… Dar de ce? De teama unui eșec? Din comoditate și dorința de-a nu ieși din zona de confort cu care tare bine ne-am obișnuit? Ne dorim schimbări, le reclamăm chiar și atunci când suntem în punctul acela în care trebuie să facem pași într-o altă direcție, ezităm…
Să aveți o zi senină!
0
Articol anterior
10 comments
Da, chair daca este Februarie dimineata este cel mai bun prilej de a incepe ceva nou fara intrebari preliminare.
Sa o pastrezi senina
Și știi ce-am să fac? Am să o iau pe Madame să mă însoțească în drumurile de azi…
Sa vina primavara..De azi daca se poate..Ca de vrut sa vrea 😀
Cred că mai avem un pic de așteptat. Dar… ce zi frumoasă a fost ieri p-aci! 🙂
Pe google arată 13 grade la Baia Mare – o fi primăvara sau doar o amăgeală?
Scurt și la subiect. Amăgeală. 🙂
Vai, dar ştii ce frumos a plouat azi pe aici? Şi-atît de adorabili sînt norii cenuşii de pe cer… Ce să mai: o zi minunată… de stat în casă şi numărat banii! 😆
Am şi io o întrebare printre miile alea: ni le putem sau ni le punem? Întrebările, zic… 🙄
Ah nevermind, acuşi vine seara, nu mai contează. 🙂
Ni le punem… dacă putem… :))
Hai, că ploaia spală toate cele… nu?
De-ar spăla ploaia şi măştile de pe feţele oamenilor… 🙄 Aşa, se duce doar rimelul deja înmuiat de lacrimi, noroc că nu-şi dă nimeni seama, nu-i aşa? 😉
Inerție, instinct de conservare? Poate astea ne fac să punem frână câteodată schimbărilor. Ciudat, când eram mult mai tânără eram mult mai conservatoare.