Nu știu cum, nu știu de ce dar… mi-am făcut cont (bine, avusesem unul dar renunțasem la el de ceva vreme) pe facebook și o pagină pentru blog.
Problema e că aș avea nevoie de un manual – neapărat pentru începători și cu explicații extra largi – de utilizare Facebook. Adică, na, mi-am cam pierdut ceva timp răsfoind internetul în căutarea unor răspunsuri fără să le găsesc, totuși, pe toate. Roșcățico, mulțumesc mult pentru răbdare și bunăvoință și pentru că ești primul meu prieten de acolo.
Bun, deci mă găsiți pe Facebook deși nu prea știu ce-o să fac pe acolo. Dacă aveți ceva idei, ziceți-mi și mie, poate se mai risipește un pic ceața și-mi dau seama exact la ce și cât de util e. Ideea e că n-am așteptări – nici n-aș avea cum – de la fuziunea asta și n-am nici un motiv foarte clar pentru ce-am făcut-o… cumva e pentru faptul că, parcă, azi toate se întâmplă pe Facebook și sunt unele campanii de care auzi mai ușor dacă ești și tu acolo. Și pentru că vroiam să văd dacă are vreun rost. Și să zic că fac și eu ceva ce fac și alții. Și să am prieteni mulți, nenumărați, desigur (bine, asta e așa, o glumă!). Cam atât, cred.
Deci, aici e F&F. Zi faină să aveți. Așa, ca pe la Maramureș unde e azi un soare absolut minunat.
0
Articol anterior

25 comments
Pentru alte nelamuriri, stii unde ma gasesti 😉 _:*.
da, știu, mulțumesc frumos.
Adio, deci.
… și pe curând, da? 😛
Singură ai spus că de obicei te declari „atipică” dar uneori te încadrezi perfect în şabloane. Se pare că ăsta-i unul dintre acele cazuri.
Din experienţă ştiu că orice copil, atunci cînd primeşte o jucărie nouă, le lasă pe cele vechi – fie ele foarte dragi – deoparte şi nu mai are timp şi chef de ele, fiind preocupat să descopere „noul”. Presimt că te vei încadra, de data asta, în tiparul „copilului cu jucărie nouă”.
[…] ci eu rămîn în lumea mea,
nemuritor şi rece.
Hmmm… presupui sau presimți greșit, chiar foarte greșit și ai să îți dai seama, în timp, de asta. Nu sunt nici copil, nici om care se entuziasmează ușor și nici blogul nu e o jucărie pentru mine (dar e ceva drag, asta da!)… în plus, facebook nu e neapărat ceva nou pentru mine, așa că…
De ce n-ai presupune, mai bine, că se pot face mai multe deodată, că e loc pentru mai multe decât să adjudeci și să spui că una va înlocui pe alta? Nu-i așa, bine? Nu acum, nu cu așa ceva…
Om vedea. Măcar de n-aş avea eu dreptate, o dată-n viaţă! 😉
Uite că-mi revine mie partea asta, să îți arăt că greșești. Dar o să recunoști, da? 😛
Întotdeauna îmi recunosc greşelile. Doar că mi se întîmplă atît de rar… 🙄
Uite că ți se întâmplă acum. Din start.
Uşurel, nu te grăbi, lasă timpul să-şi facă datoria. Ai răbdare pînă cînd linguriţa o să se transforme pe nesimţite în polonic (ca să-l parafrazez pe Călin). Şi-apoi cînd o să te îneci cu o înghiţitură prea mare, o să azvîrli polonicu’ ăla cît colo. Şi-o să-mi dai dreptate. 😛
Deci… NU! Și nu. Pentru că știu, pentru că mă cunosc într-atât. Și tu ar trebui să ai încredere că, dacă spun că e alb, așa e.
N-am văzut nimic alb care să nu se jegărească repede. 😛
Ce-ai tu cu mine, dacă-mi place să te sîcîi!? 😆
Pentru că mi-ar plăcea să ai încredere că știu ce fac… chiar și într-un caz de ăsta, cu o prostie, că nu-i nimic mai mult de atât…
Şi unde-ar mai fi farmecul, atunci…? Ştii că mie nu-mi place să iau totul de-a gata, prefabricat, ambalat şi ştampilat ca atare – tre’ să desfac, să analizez, să comentez şi eventual – la sfîrşit – dacă e cazul, să-mi iau şi-un şut în dos. Riscurile meseriei. 😀
Ai cont pe Facebook.
Irelevant.
Irelevant, pentru ce? La fel, pentru ce-ar fi fost relevant?
am cont de facebook de destulă vreme; şi totuşi, nici în ziua de azi nu prea pricep la ce îmi foloseşte; eventual la „promovarea” postărilor…
Călin, hai, sprijină-mă tu! Așa-i că nu trebuie să fie neapărat o obsesie? Sau ceva de care nu te poți desprinde? 🙂
chiar nu trebuie; poate deveni, e adevărat, dar facebook se ia cu linguriţa, nu cu polonicul; iar utilitatea lui mi se pare destul de îndoielnică până la urmă…
bun! așa zic și eu. și, până la urmă, depinde de noi, nu?
uite, eu vroiam să particip la o campanie de curând și nu am putut pentru că nu aveam cont… aici poate e util…
[…] cella, kadia, ironic blonde, anastasia, schtiel, peter, pishky, ana maria, alex, melly, androxa, loredana, denisa, diverse, cammely, bineînţeles că şi pe teo negură, dar oricine altcineva este […]
Deci datorita roscaticai te-am gasit si descoperit si eu. 🙂
Așa se pare… 🙂
Ti-am dat like. 😉
Comments are closed.