Citesc azi, în cartea Scrisorile rupte a lui Tagore, un fragment care mi se pare tare frumos. Câteva rânduri din scrisoarea 31:
„Femeia și apa se aseamănă și se împotrivesc ușor, amândouă tresaltă zglobii și strălucesc la fel de firesc, au mișcări ritmice și spontane, sunt unduioase și muzicale. […] Arșița sau suferința le mistuie, le seacă, dar nici o lovitură nu poate să le sfărâme complet, oricât de grea ar fi. Pământul stă înconjurat de brațele apei dar îi este peste putință să priceapă misterele sufletului ei. Apa nu poate naște grânele, dar dacă n-ar fi existat ea, nu s-ar fi ivit nici un fir de iarbă.”
Da, mă bucur că sunt femeie. Chiar dacă mă împiedic și pe drum neted.
Și ce frumoasă-i piesa asta –Worderful tonight, Eric Clapton. De așa momente să aveți parte.
0
Articol anterior
2 comments
Mulţam, la fel şi ţie. Din păcate, mă doare un cap încă de dimineaţă şi nu dă semne de-a mă lăsa; nu, nu e vorba de cel pe care mi l-am prins în fermoar, ci de cel de sus, de pe umeri. O fi fost berea prea rece aseară…
În fine – nimicuri. Să-ţi fie tonight-ul cît mai wonderful! 🙂
[…] cella, kadia, ironic blonde, anastasia, schtiel, peter, pishky, ana maria, alex, melly, androxa, loredana, denisa, diverse, cammely, bineînţeles că şi pe teo negură, dar oricine altcineva este […]
Comments are closed.