Lacul Albastru – Maramureş

Am făcut azi, cu puştiul, o altă mică drumeţie pe aici, pe aproape de casă. De data asta, la Lacul Albastru. Ne-am urcat în mijlocul de transport în comun, am compostat biletul – plăcere mare pentru Marc deoarece facem asta doar ocazional – şi am coborât, după douăzeci de minute, în orăşelul de sub munte, Baia Sprie. De acolo am urcat vreo patruzeci de minute în paşi de pitici până la altitudinea de 565 m şi am ajuns, după un drum frumos prin pădure, la un lac mic dar tare frumos.
Lacul Albatru. S-a format prin prăbuşirea unei galerii de mină şi are ceva special, datorită compuşilor chimici din apă, sulfat de fier şi melanterit, îşi schimbă culoarea, variind între albastru şi verde. Azi era verde smarald, într-un contrast superb cu cerul perfect albastru. Tare mi-ar fi plăcut să înot un pic în apa aia limpede dar, cum n-am mers pregătită pentru asta, ne-am mulţumit doar cu o baie pentru picioare. Şi cu nişte mure răzleţe. Câţiva copii curajoşi se jucau cu o vestită frânghie agăţată de un copac şi cu care se fac sărituri acrobatice în lac iar un domn în vârstă înota fredonând romanţe vechi.
A fost frumos. Liniştea pădurii, nişte peisaje minunate şi un timp frumos petrecut împreună.