Dacă tot plouă azi și cerul e atât de mohorât încât nu îmbie decât la odihnă, repaos și deconectare de la orice activitate, m-am gândit să vă arăt pe unde am rătăcit eu zilele astea.
Maramureșul are locuri incredibil de frumoase și, deși m-am născut aici și mi-s destul de familiare, parcă le descopăr de fiecare dată ca fiind altele, noi, proaspete, cuceritoare. Și, mai mult de atât, anul ăsta ieșirile în natură au pentru mine un parfum aparte.
Lacul – baraj Firiza e la distanță de aproximativ 25 de km de Baia Mare, e construit pentru alimentarea cu apă a orașului și se întinde pe o suprafață de mai mult de o sută de hectare. Se ajunge acolo pe un drum în urcare, șerpuit, prin pădure, drum care merge de-a lungul lacului oferind niște vederi superbe, pe de o parte întinderea calmă a apei și, pe de altă parte, pădurea verde și înmiresmată.
E o zonă de agrement foarte apreciată de pescari dar, desigur, e foarte populată, pe timp frumos, de oameni ieșiti la picnic. Sunt zone în care liniștea și pacea naturii, de-o frumusețe aparte, sunt deranjate de grupuri gălăgioase, de muzica nepotrivită, de gunoaiele lăsate în urmă dar, dincolo de toate astea (de care eu mă feresc, le ignor și nu vreau să le consider caracteristice locului), e o zonă superbă, e o oază de liniște care-ți lasă impresia că zgomotul vieții de zi cu zi face parte din altă lume. Acolo, pe malul lacului, la umbra coniferelor, într-un aer ideal parfumat, poți să lași grijile deoparte, poți să închizi ochii și să-ți lași sufletul învăluit într-un moment de detașare.
[slideshow]
0
Articol anterior
2 comments
faine drumetii faceti! al tau pici va iubi si el ca tine drumetiile si natura in genere! 🙂
Încerc să îl duc cât de mult pot deşi e puţin în comparaţie cu cât aş vrea eu. Şi da, mă bucur foarte mult că se simte bine în natură, că îi place să descopere… sper să fie un hoinar… ştiu că sună un pic ciudat dar… chiar sper să fie un călător prin lume. Desigur, dacă asta o să simtă, nu ca să fiu eu fericită…