Să te iubească cineva FIX așa cum ești

by loredana
3 comments

Ascultasem de curând un interviu cu psihoterapeutul Menin Yousry și zicea el că în momentul în care ajungi să ai în viața ta pe cineva care poate să te iubească fix așa cum ești, atunci e momentul când începi să te vindeci. De toate poverile pe care le cari cu tine și le aduni (de) o viață întreagă.

M-a întristat și m-a bucurat în același timp.

Nimeni, dar absolut nimeni, vreodată, nu m-a iubit cu totul, acceptându-mă fix așa cum sunt și asumându-și asta. Nimeni. Niciodată. Poate pare mult spus, că toți avem părinți și avem copii și măcar în unele din situații dragostea este sau ar trebui să fie așa, perfectă. Dar nu e, în realitate lucrurile nu sunt așa. Așa am simțit mereu. Și cred că nici eu, niciodată, nu am știut să iubesc pe cineva așa, total, fără rest, fără așteptări, acceptând doar și iubind. Și nu e pentru că n-am vrut, pentru că, ohhh, am vrut și vreau, doar că… nu știu cum e. Nu știu.

Și în seara aceea în care am ascultat interviul, m-am uitat la omul meu și mi-am dat seama că acum, fix acum cineva mă iubește fix așa cum sunt. Peter. Mă iubește așa cum sunt. Îmi spun și repet acest lucru și e de-a dreptul copleșitor. Mă scutură din străfunduri. E ceva ce nu știu să dau și totuși înțeleg perfect că asta primesc. Știu că în fiecare zi a vieții noastre, el mă iubește și mă acceptă așa cum sunt, că încearcă să mă înțeleagă, nu să mă schimbe, că se străduiește să mă ajute, nu să mă condamne.

Probabil nici nu sunt suficient de conștientă cât de mare dar este acesta, cât de important, cât de vital chiar.

De ce poate să o facă? Cred sincer că e pentru că el e un altfel de om. Mă enervez, sigur, adesea pe modul în care el poate să simtă și să accepte lucrurile. Pentru înțelegerea cu care privește totul. Pentru felul lui de a fi, că asta este. S-a născut așa, cu această capacitate de-a privi cu optimism viața și de a accepta că oamenii sunt diferiți. Că iubindu-i, îi iubești așa cum sunt. Chiar dacă asta nu înseamnă că-ți plac toate lucrurile la omul acela. Dar el are capacitatea aceasta. Să vadă binele din oameni. Să-i ia așa cum sunt. Să-i iubească așa cum sunt.

Când felul tău e să fii războinic, e greu să trăiești pacea. E un proces lung care probabil durează toată viața. M-am născut așa? Am învățat să fiu așa, că așa a fost necesar, ca să pot să fiu? Nu știu. Dar așa sunt. Lecția despre pacea care-i mai importantă decât dreptatea, n-am învățat-o încă, deși mă străduiesc mult.

Cred că fiecare dintre noi, de asta avem cel mai mult și mai mult nevoie. Să fim acceptați și iubiți fix așa cum suntem. Că doar dându-ni-se asta, putem să ieșim din cochiliile noastre de frici și nesiguranțe și să zburăm, să lăsăm aripile să ne crească, să avem încredere. Și fiind așa, să putem dărui la rândul nostru. E un cerc, totul în viața aceasta, un cerc este.

Să vorbim despre ceea ce simțim, să căutăm ajutor, să ne zbatem să înțelegem, să ne ridicăm, iar și iar… toate cred că sunt firești. O spun și îmi spun. Că, sigur, mai mult decât oricui, mie îmi spun. Sunt om care cade des. Când cad, cad rău. Când zbor, zbor înalt. Sunt făcută așa, așa-i aluatul acesta al meu, cu această hipersensibilitate care îmi face și bine, îmi face și rău. Cu nevoie de confirmare, cu nesiguranțe, cu lupte zdravene și, cel mai mult și mai mult, cu nevoia cruntă de acceptare. Eu pe mine însămi să mă accept așa cum sunt. Aceasta e o muncă. De-o viață.

Și atunci, vă doresc ce îmi doresc și mie. Să fiți iubiți. Să fiți iubiți cu răbdare și cu bunătate și cu înțelegere. Să vă fie sufletele mângâiate atunci când aveți nevoie, să fie pansamentul acolo, aproape. Ca să puteți fi întregi, cât mai puțin ciuntiți emoțional. Că, ce altceva contează mai mult? Decât să fim sănătoși, fizic și emoțional. Ca să putem să ne bucurăm. Să fim bine, ca să putem face bine.

12+

S-ar putea să-ți placă și

3 comments

Crina Victoria 12 noiembrie 2020 - 07:35

Buna Loredana..te-am cunoscut intr-o vara frumoasa de neuitat,imi aduc aminte cum incercai sa faci lucrurile sa iasa bine,sa mulțumești pe toata lumea..L-am cunoscut si pe domnul Peter,voi nu erati casatoriti si intr-o zi am intrabat-o pe doamna Guler daca intre voi e ceva…ea a zambit si s-a uitat catre sotul ei ..mi-am dat seama ca o sa fiti impreuna se vedea si se simtea.. eu mi-am dat seama de cum v-am vazut. Imi place ce am citit si ma regasesc…multumesc

0
Reply
loredana 12 noiembrie 2020 - 17:56

Mulțumesc, Crina.
În Țara Lăpușului, oare, în 2017?
Da, viața are modul ei de-a ne așeza unde trebuie, și când nu știm, și când ne împotrivim… ea tot ne dă fix ce avem nevoie.
Mulțumesc foarte mult, mă bucur că textul meu ajunge la suflet. 🙂

1+
Reply
Beatrice 13 noiembrie 2020 - 09:14

Cât de simplu și profund ai descris ceva atât de complicat! M-am regăsit în rândurile tale,Loredana! 😊😊😊

0
Reply

Lasă un comentariu