sarbatori

Aș putea să spun că urăsc Crăciunul. Că urăsc sărbătorile. Că aș fi cel mai bun ucigaș al spiritului acesta sărbătoricesc, c-aș putea să-i fac felul cu destul de mult sânge rece (deși ceea ce-mi curge prin vene numai rece…

… dar complicate. E o dimineață mohorâtă de iarnă tomnatică, plouă de prea multe zile, mai ceva ca-n versurile bacoveniene iar stropii reci și deși nu prea mai lasă loc de magie. Și vremea a cam luat-o razna, s-o fi…

Mie așa-mi pare această lună, extrem de grăbită. Nici nu apuc să-mi dau seama prea bine că a început, sărbătorind naționalist, că Moș Nicolae deja e plecat de-o vreme și Crăciunul bate la ușă. Pe când se liniștesc un pic…

Mda, când e puţin ne plângem că nu-i de-ajuns, când e mult, că e prea mult… o fi în firea noastră nemulţumirea asta veşnică, instinctul ăsta de-a căuta mereu nodul în papura şi acul în carul cu fân? Ok, spiritul…