taceri

Fetița din mine s-a pierdut demult. Poate când aveam de-abia nouă ani și mi-am dorit o petrecere de ziua mea, sau, poate chiar mai devreme, când, rătăcind de mână cu-n frate mai mare, dar tot de-o șchioapă, pe străzile orașului,…

… și pentru furtunile din mine. Ăsta era gândul care-mi stăruia în minte azi, când eram pe plajă, după ce-am lăsat în urmă Delta Dunării plecând de-acolo cu o tăcută promisiune c-am să mă întorc, c-am să-l iau cu mine…

Cum ar putea să știe oamenii că-i iubim, că ne pasă de ei, dacă nu le-am arăta-o, dacă nu le-am spune-o? Cum am putea să știm că suntem iubiți și apreciați dacă nu ni s-ar recunoaște meritele, dacă nu ni…

Amân postul pe care vroiam să îl scriu azi pentru că mă simt prea copleşită de problema asta şi simt că, dacă nu îmi dau un pic de timp, toate ies din mine prea de-a valma, fără cap şi fără…

De ce scriem pe bloguri? N-o facem doar pentru a înşira gânduri, c-asta ne face să ne simţim bine. Dacă ar fi aşa, am scrie pe hârtie. Sau în electronic dar privat, neîmpărtăşit cu lumea. Scriem pentru a capta atenţie.…

Noapte. Parc. Role. Mişcare greşită. Cer plin de stele văzut din poziţia culcat pe spate. Râsete şi comentarii pe sub mustăţi. Role. Durere din suflet luând-o la fugă spre partea dorsală a trupului. Şi spre braţul stâng, julit bine. Role.…