Cum ar putea să știe oamenii că-i iubim, că ne pasă de ei, dacă nu le-am arăta-o, dacă nu le-am spune-o?
Cum am putea să știm că suntem iubiți și apreciați dacă nu ni s-ar recunoaște meritele, dacă nu ni s-ar spune?
Cuvintele. Par să fie, totuși, cheia relațiilor dintre oameni. Și atunci, dacă depindem așa mult de ele, de ce ne e, de extrem de multe ori, așa de greu să le folosim? De ce mai bine le înghițim – mai mult, chiar, le lăsăm să ne erodeze sufletul, să ne înfiereze, să ne înrăiască – decât să le spunem? De multe ori, și când sunt cuvinte de drag, și când sunt lucruri care ne dor.
Tăcerile. Mereu pare a fi calea cea mai ușoară să ne închidem în noi, cumva să ne punem obloane și să ne prefacem că nu mai vedem ceea ce nu vrem să vedem și tăcem. Tăcem la suprafață, și zâmbim, și ne continuăm drumul firesc prin viață și plângem pe dinăuntru, ne răzvrătim și ne zbatem.
Ce-o durea mai rău? O tăcere? Cuvintele sufocate de prea multe tăceri adunate-n noi? Cum o fi mai rău?
Azi mi se pare că e rău oricum ai privi. Și, pe de altă parte, mi se pare că viața are un mod cumva firesc de a-ți servi niște lecții. Da, poate că o face într-un mod prea crud. Sau, poate, suntem noi prea puțin puternici.
0
Articol anterior
4 comments
Ce doare mai rău? Amândouă (ne) dor. Ne facem iluzii că tăcerea e mai bună decât cuvântul (aspru ori blând). Ori invers.
Anotimpul ăsta nu-mi prieşte deloc. A început prost. Cu o mare dorinţă de a trage obloanele. De tot.
Si cuvintele si tacerile pot sa raneasca. Cuvintele spuse la manie sau tacerile fara sfarsit dor la fel de mult. Chiar daca nu recunoastem si cuvintele si tacerile ranesc si dor deopotriva pe toti cei implicati. Nu le poti uita si chiar si in cea mai adanca tacere poti sa auzi si sa iti auzi cuvintele spuse care au ranit. Am scris si eu despre usurinta cu care te poti afunda in tacere si cat de greu este sa incepi din nou sa vorbesti. http://calatorprintaramea.wordpress.com/2012/02/19/muntele-tacerii-2/
Sunt intru totul de acord cu ce ai scris.
Ce as mai putea adauga este ca poate o imbratisare la momentul potrivit poate face minuni :).
Sunt oameni care nu se pot exprima, care consideră că tăcerea e mult mai de preţ, deşi nu e aşa. Uneori chiar avem nevoie de cuvinte şi de sentimente exprimate.
Comments are closed.