9 ani de blog cu sens

Pe 1 ianuarie 2011 simțeam nevoia extrem de acut să încep ceva nou. Da, știu, e firescul care vine la fiecare final și început de an. Aveam impresia că urmează să deschidem o carte nouă și vrem ca prima pagină să fie frumoasă, cu un scris fermecător, curat, fără mâzgălituri, un fel de filă de viață perfectă.

Eram într-o perioadă grea atunci, căutam cu disperare o ancoră. Scrisul în online deja îmi era familiar, scriam sub pseudonim pe un alt blog, de un an și jumătate, însă vibra în mine o nevoie de a scrie public și asumat, deschis, cu identitatea mea reală, singura, de fapt.

Așa s-a născut blogul normalitateanormala.ro, un joc de cuvinte prin care doream să exprim ceea ce simt, ceea ce trăiesc. O normalitate anormală în felul ei atipit, unic, personal.

Apoi, într-o vreme, nu m-am mai identificat cu acest nume și simțeam că e momentul pentru un domeniu propriu, așa că a venit vremea pentru loredanaionescu.ro, casa mea virtuală unde s-au adunat cam 1500 de texte, unele extrem de intime și încărcate emoțional, altele banale, dar toate, împreună, o parte din mine, din ceea ce sunt.

Și acum sensologia.ro, casă nouă, dar veche totodată deoarece cuprinde în ea toată povestea de dinainte, pas cu pas, din 1 ianuarie 2011. Loredanaionescu.ro a devenit nepotrivit, numele meu fiind altul acum, firesc a fost ca și blogul să fie adaptat schimbărilor vieții mele. E primul text pe care-l scriu direct aici, pe sensologia.ro și încă nu mi-e chiar la îndemână, încă această căsuță are nevoie de ajustări, de reglări fine, să fie mulat pe sufletul meu.

De ce am ales acest nume? Un cuvânt inventat, de fapt. SENSOLOGIA. Pentru că e ceea ce mă reprezintă, probabil, cel mai bine. Nevoia de sens. Și în același timp, de logică. Cum fermecător spune Peter, soțul meu, despre mine – ești o combinație fascinantă de sensibilitate și rațiune, n-am mai întâlnit așa ceva. Ești extrem de fragilă și în același timp, o forță. Cauți să dai sens fiecărui lucru pe care-l faci și ai nevoie de explicații logice pentru fiecare pas. Cam așa și e.

Despre ce înseamnă pentru mine să scriu pe acest blog care e, în sine, un jurnal online public, foarte personal, am spus de multe ori. E o parte din mine, una importantă. Despre ce mi-a adus blogul aș putea vorbi fără întrerupere. Oameni și direcții noi în viață, dacă ar fi să o scurtez drastic. Adică esențe. Sens. Mult, foarte mult sens.

Sunt recunoscătoare și mă bucur pentru că pot să pun în cuvinte în acest mod lucruri trăite, emoții, frânturi de viață. E ca și cum adun într-un cufăr niște comori. Vă mulțumesc că sunteți pe aici, măcar din când în când. Îmi face bine asta și îmi doresc să scriu mai des, poate asta-i una dintre rezoluțiile pentru acest an special care începe azi: 2020.

La mulți ani cu sens.