JO şi Londra

E o combinaţie super atractivă pentru mine şi tare mi-ar fi plăcut să fiu acolo, în oraşul reginelor, să simt pulsul şi entuziasmul pe străzile Londrei, în tribune… îmi imaginez emoţia pe care trebuie să o trăieşti acolo, sentimentul patriotic atunci când se intonează imnul ţării proprii, bucuria împărtăşirii, tristeţea, dezamăgirea, tot amalgamul ăsta de trăiri pe care Jocurile Olimpice îl transmite.
Nu ştiu cum simţiti voi dar mie îmi place să le urmăresc. Azi, de exemplu, am trăit intens cele două meciuri de spadă în care româncele Simona Gherman şi Anca Maroiu au pierdut calificarea în semifinale. Au fost meciuri strânse, tensionate, cu scor de 15 la 14, le-am urmărit cu emoţie şi cu multă empatie pentru fetele alea care-şi dedică viaţa, timpul, sentimentele, unor sporturi care necesită atât de multă muncă, disciplină şi dedicare.
Nu, nu sunt o împătimită a sportului dar nu pot să rămân indiferentă la un eveniment care aduce în primul plan nişte oameni extraordinari. Mi se pare atât de greu să faci performanţă şi toţi oamenii ăia care sunt la Londra, care concurează, asta fac, performanţă. La un nivel atât de ridicat. Jos pălăria în faţa lor.
Gimnastele românce sunt recunoscute în lume pentru nivelul la care sunt, pentru medaliile pe care le aduc ţării şi cred că şi la Londra vor demonstra acelaşi lucru dar mai sunt, pe lângă ele, atât de mulţi oameni, atât de multe sporturi… nu, nu mă uit doar la cele la care concurează români… e adevărat, alea îmi transmit o stare mai intensă, alea sunt cele pe care le trăiesc mai din plin dar am văzut zilele astea o grămadă mare de sporturi şi sportivi, înot, judo, haltere, gimnastică, handbal, spadă, tir, etc. Şi e o lume tare specială. Mi se pare grea, cumplit de grea dar cu nişte satisfacţii imense. Emoţiile care se citesc pe chipurile campionilor atunci când se primesc medaliile sunt copleşitoare…
Ei, da, uite că televizorul din sufrageria mea are un rol zilele astea, dincolo de cel de obiect de decor. Mă transpune în lumea JO.
Voi, urmăriţi Jocurile Olimpice?
Update: E postul meu cu numărul 500 (habar nu am când am scris atât!!!) şi am scris, fără să îmi dau seama, despre JO, despre competiţii şi victorii… interesantă coincidenţă, şi aşa de potrivită…