Nedumerire…

by loredana
4 comments

Cum să te fereşti de furtunile care nu ştii că urmează să vină? Oricât ai fi de precaut şi de cu capul pe umeri, te lovesc uneori nişte lucruri pe care nu le anticipai şi te lasă aşa… nedumerit.
Oare de ce avem capacitatea ca, atunci când ceva chiar merge rău, să vedem printre stropii mari şi grei ai furtunii şi să zicem – lasă, că o să fie bine, o să fie cumva?
Nu toate lucrurile ţin de noi, nu-i suficient să fim tari, puternici şi stăpâni pe noi, să nu ne arătăm slăbiciunile, pentru ca nimic să nu ne lovească. Unele vin dinafară, ne ia valul fără să ne putem împotrivi şi ne zvârle pe undeva, printr-un cotlon, că aşa e mersul… nefiresc al lucrurilor.
Şi ce rămâne de făcut? Doar să o iei de la capăt? Să te ridici, să mergi mai departe, să înfrunţi tot ce îţi iese în cale, să accepţi că sunt lucruri pe care nu le poţi schimba şi să speri… în mai bine?
Mda. Hai, că o să fie bine! Zi frumoasă vă doresc!

0

S-ar putea să-ți placă și

4 comments

yepuras alexandra 2 august 2012 - 07:00

Reblogged this on DE VORBA CU ALEXANDRA.

0
Intuneric 2 august 2012 - 07:24

Ti-ai dat singura raspunsul.

0
frmshk 2 august 2012 - 09:56

Păi da, oricum erau retorice întrebările… dar asta nu înseamnă că se rezolvă mai uşor…

0
Ana Ayana 3 august 2012 - 10:17

Cea mai simplă metodă de a te feri de pericole e să le înfrunți, să treci prin ele. La un moment dat furtunile nu vor mai prezenta nicun pericol. E ca și cum ai avea febră musculară în urma unor exerciții. Dacă continui exercițiile, te vei acomoda mai ușor și vei fi mai sănătoasă 🙂
Acum sper că s-a înțeles că mă refer numai la pericolele de care nu poți scăpa și-n fața cărora nu ai alternative. Dacă trebuie să alegi între a trece printr-o haită de câini comunitari sau a ocoli aleea, fuga e sănătoasă, nu e rușinoasă. Doar dacă nu ai la tine 1kg de grăunțe pedigree ca să arunci cu ele în câini și să le distragi atenția pe moment.

0

Comments are closed.