Viața prin ochii mei

Cândva credeam că nu sunt în stare să vorbesc în fața unei mulțimi de oameni. Aveam impresia că e chiar o fobie. Mi-aduc aminte de emoțiile examenelor orale și, cel mai pregnant, de susținerea licenței primei facultăți. Stăteam în picioare…

Lucrurile nu pot merge bine pe toate planurile, e clar. Nici măcar pe două deodată, de fapt. Dacă simți că pașii îți alunecă lin într-o direcție, cu siguranță în alta vei avea senzația că ți se afundă într-un mâl cleios…

…  și rece mi-a însoțit pașii spre casă azi. Și nu aveam umbrelă, desigur, dimineață, când plecasem, cerul era fără pată și nimic nu prevestea vreo furtună. Sau, poate, un pic, arșița prea mare. Așa că, azi m-am plimbat prin…

În urmă cu o săptămână, cu un rucsac greu încovoindu-mi umerii, urcam poteca serpuindă din munții Rodnei. Și mă întrebam, la început de drum, ce caut eu acolo. Pornisem de dimineață, încărcați într-un microbus, cu multe emoții și multă nerăbdare,…

…. de liniile imaginare pe care singuri cred că ni le trasăm… simt că de o altă lume mă despart cinci ani…pare puțin și sunt, totuși, așa de mulți… simt că sunt într-un punct în care faptul că îmi dau…

Poate că nu e timpul, momentul potrivit dar aș vrea să vorbesc azi despre dureri. Fizice, sufletești, dureri. Despre senzații de sfârșit de lume, despre limite și gânduri aiurea. Se spune că nu ni se dă mai mult decât putem…

„Cursul destinului îl plimbase prin noroi și mărăcini, încercări grele, tragedii și multe nopți de nesomn. Uneori îi păruse o luptă lipsită de sens, însă când ajunse într-un sfârșit la capătul drumului, atunci înțelese că fuseseră toate necesare.” (Michael Davis…

Cineva îmi spunea târziu în noapte că cel mai bine e să fii înconjurat de cât mai mulți oameni cărora să le oferi statutul de prieteni pentru că, în cazul în care unul te dezamăgește, să existe un altul care…

Cu vocile din minte te mai descurci, le mai dai sonorul mai încet, te mai prefaci că nu le-auzi sau le mai amăgeşti c-o să faci aşa cum îţi dictează. Şi-ţi ocupi mintea şi trupul cu lucruri care se hrănesc…

… atât e viața. Praf și pulbere, într-un butoi ce se tot rostogolește. Și rostogolirea asta duce, inevitabil, tot acolo. La moarte. E exact ora două dimineața și eu tocmai m-am întors de la teatru. Da, de la teatru. Unde…