De-ale nerăspunsurilor…

Cineva îmi spunea târziu în noapte că cel mai bine e să fii înconjurat de cât mai mulți oameni cărora să le oferi statutul de prieteni pentru că, în cazul în care unul te dezamăgește, să existe un altul care să-i ia locul. În suflet, bănuiesc.
Altcineva îmi zicea azi că, de fapt, nu-i bine nici să fie prea mulți ocupanți ai posturilor de prieteni în viața cuiva pentru că, prea mulți fiind, se pierde din tăria legăturii, e sentimentului.
Și aș putea să dezbat și să aduc argumente și contra argumente pentru fiecare dintre situații. Dar tot n-aș ajunge la un rezultat clar, tot mi-ar rămâne semne de întrebare.
Mulți nu înseamnă neapărat și proști (asta că îmi aduc aminte de Lăpușneanu) dar nici puțini nu înseamnă neapărat buni.
Până la urmă, concluzia n-o fi că-i mai bine să fii singur?