Draga mea fetiță

by loredana
0 comment

S-au făcut doi ani și jumătate de când ai venit pe lume, domnișoară dragon!

Am început textul acesta scriind la persoana a treia despre tine. Și apoi, într-o clipă, mi-am dat seama că trebuie să-ți scriu direct, să las să curgă lucrurile în linie dreaptă către tine, copilul care ești, omul mare care vei deveni. Că scriu pentru mine, din nevoia de-a da formă gândurilor și emoțiilor. Și pentru tine, sperând că atunci când va fi timpul, ceea ce scriu acum îți va fi de folos.

Draga mea fetiță… cred că aceasta e cea mai frumoasă exprimare din lume și are ceva intim special pentru mine. Cuprinde în ea tot ce poate fi mai duios. Mai plin de semnificație. Profund, intens, tandru, minunat.

Draga mea fetiță, uite, sunt aici cu inima desfășurată ca o față de masă în fața ta. Cu emoție și drag și recunoștință și cu amalgamul de sentimente de tot felul care mă fac pe mine să fiu cine sunt. Mama ta. Cu bune și cu mai puțin bune, mama ta.

Ești un pui de om de doi ani și jumătate, o fetiță care va deveni o femeie și doar gândul acesta aparent simplu produce în mine o emoție extrem de puternică. Tu urmează să fii o femeie. Pentru mine, acest fapt e ceva aproape ireal.

Avem un drum pe care mergem împreună și știu bine cât de mult impact are asupra ta cine și cum sunt eu și pașii pe care-i faci alături de mine. Cât de mult înveți și absorbi de la mine, cât de mult te formează exact ceea ce eu îți transmit. E impresionant să fiu conștientă de acest lucru. E o imensă responsabilitate pe care nu știu mereu s-o înțeleg și să o port, mi-e adesea greu tare.

Tot ce am sperat, visat și crezut vreodată posibil, tu ești. Și tot ce nici măcar n-am putut să îmi imaginez, tu ești. Ai de toate. Gingășie și candoare și delicatețe și sensibilitate și atenție la cei din jur. Și încăpățânare extremă și refuz de orice și tantrumuri care ne pun la încercare. Viața cu tine este, de dimineață devreme și până seara târziu, o provocare.

Ești fetița aceea blonduță cu părul prins în codițe și ochi senini pe care am visat-o adesea, da. Ești frumoasă într-un fel pe care nici nu l-am crezut posibil. Și ești furtună dincolo de imaginație.

Ai doi ani și jumătate, dar porți haine de patru ani. Ești înaltă, te întinzi către cerul care te fascinează, cu lună și cu stele și cu fiecare avion care trece.

Ai doi ani și jumătate și nu mai dormi la amiază. N-ai timp și răbdare să dormi, cazi uneori la propriu, când trupul tău își cere tribut, dar cine să respecte un program zilnic de somn când sunt atât de multe de explorat?!

Un dragon de fetiță ești. Îți plac cărțile și aventura. În orice direcție ai privi, e ceva de încercat, neapărat mai mult, mai sus, mai periculos, încă un pas și încă unul, ce e aceea zonă de confort!?

Dansăm în bucătărie. Te țin în brațe și și dansăm și te bucuri așa de mult. Îți spun că ești o fetiță iubită tare, conștientă fiind că încerc să îți dau ceva ce eu n-am primit vreodată și nici nu știu dacă am de unde, dacă reușesc, dacă pașii aceștia pe o sârmă întinsă duc în direcție bună. Îți spun și îți repet iar și iar. Pentru că toate zbaterile mele de adult m-au făcut să înțeleg cât de esențiale sunt fiecare dintre aceste mici momente, tot ceea ce vine de la mine către tine. Și cât de mult va cântări totul ca bază pentru echilibrul tău emoțional, pentru armonia ta interioară, pentru femeia care vei fi.

Parcurgem un drum adesea dificil, învăț și greșesc și repar și mă străduiesc să vindec, caut și încerc, iar și iar. Nu sunt mama care mi-aș dori să fiu, nici pentru tine, nici pentru fratele tău. Port în mine multă neîmpăcare, multă vinovăție, multe bagaje care mă îngreunează. Sunt mama voastră și voi mă iubiți cu totul, văd, fără rest. Eu nu mă iubesc așa, aici e munca mea, știu. Să fiu eu bine cu mine, ca să pot fi ceea ce voi aveți nevoie. Acesta e tot ce simt că contează pe drumul acesta.

Să îți dau ție ceea ce ai nevoie ca tu să poți fi tu. Așa cum ești. Că tare ne dorim să nu îți știrbim caracterul, să te îndrumăm fără să te limităm, să îți fim alături fără să transformăm felul tău de a fi și să rămânem, totuși, întregi la minte. Pentru că, da, tare ne mai pui la încercare.

Ești sensibilă și îndrăzneață. O războinică, mă gândesc că semeni cu mine, da. Am prea puține amintiri din copilăria mică, dar știu și înțeleg că porți în tine același spirit de neacceptare a limitelor, de răzvrătire, de dorință de descoperire.

Nu te vreau altfel decât ești. Deloc. Ești minune. Ești bucurie. Ești vie și prezentă. Ești tu, în felul tău și sper și îmi doresc să putem să te îndrumăm pe drumul tău. Să fii cum ai tu nevoie, nu cum ne-ar fi nouă mai ușor.

Sunt aici, cu toate zbaterile mele, cu toate handicapurile mele emoționale, cu toate fricile mele, sunt mama ta și sunt aici și știu că mă străduiesc zi de zi să fiu bine și să fac bine, pentru tine, pentru voi, pruncii mei.

Să fii sănătoasă, draga mea fetiță. Te iubesc și îți mulțumesc!

5+

S-ar putea să-ți placă și

Lasă un comentariu