Experimentul ”pâinea irlandeză”

by loredana
0 comment

Da, eu de abia ieri am aflat că unul dintre simbolurile naționale irlandeze este pâinea cu bicarbonat – irish soda bread -, deși împart casa și patul cu un irlandez de niște ani deja.

Momentul a fost unul comic, ne-am distrat o vreme bună pe acest subiect – zău așa, ce nevastă bună nu știe care-i pâinea tradițională a bărbatului ei?! Aveam oricum mare nevoie de o astfel de relaxare a minților noastre cam prea sufocate și preocupate de situația actuală pe care o trăim cu toții așa cum putem.

Ce mi-a rămas de făcut? Să fac pâine irlandeză, că tot nu aveam drojdie – între timp au primit la magazinul de la colțul străzii și ne-am aprovizionat și noi cu imensa cantitate de 100 grame, deh, se dădea la porție, foarte bine, să ajungă la cât mai mulți oameni care simt, ca și noi, că pâinea-i baza.

Da, așa e. Am crescut cu sentimentul ăsta, că pâinea e semn că ai ce pune pe masă, că ești ne-flâmând. Când mi-e foame tare, tare, dacă am pâine prin preajmă, psihic mă simt mai bine, serios. Deși în ultima vreme eu mănânc extrem de puțină pâine, că deh, vreau musai să mă despart de kilogramele în plus pe care fiică-mea mi le-a lăsat cadou după naștere, tot am cumva nevoia să știu că este pâine în casă, dacă-i și pâine de casă, făcută de mine, bărbată-miu e chiar fericit ca un copil.

Așadar, azi noapte am răscolit internetul că caut rețete de pâine irlandeză, ca azi să-mi suflec mânecile și să mă apuc de treabă.

Ce-am găsit peste tot e rețeta clasică cu iaurt/lapte bătut. La o simplă căutare pe google, dați ușor peste astfel de rețete.

Dar, musai, eu aveam nevoie și de o rețetă fără iaurt, fără unt, fără lapte, că Peter ține post și pentru el voiam să fac pâine, mai ales, să-i arăt ce soție grijulie sunt. Sigur, glumesc, deși el chiar a zis azi, după ce pâinea a fost scoasă din cuptor, că, uite, ce dovadă frumoasă de dragoste și bunătate îmi dai, Lori. Yes, bilă albă pentru mine.

Am găsit rețete pe site-uri englezești și cu apă minerală, cu oțet, cu bere. La cea cu bere, Peter neconsumând alcool deja de mulți ani, n-am reușit să-mi dau seama dacă e potrivită pentru el sau nu, dacă pâinea cu bere s-ar considera consum de alcool sau nu, așa că am decis s-o las deoparte deocamdată.

Îmi place să gătesc. Nu mereu, uneori chiar n-am chef să stau între oale. Dar adevărul e că oricum gătesc zilnic, chiar mai multe feluri pe zi, mai ales când e și Puștiul acasă, el mănâncă doar anumite mâncăruri, sor-sa de un an jumate are propriile preferințe și mâncărurile de post ale lui Peter vin și ele la rând. De obicei încerc să combin, să fac măcar un fel pentru toată lumea și să suplimentez cu ceva separat pentru fiecare. Da, e o provocare.

Pâine îmi place să fac de când am descoperit secretul care-mi face mie pâinea reușită. Că mai demult, ba nu-mi ieșea consistența aluatului, ba nu țineam destul la copt, ba ardeam, ba cine știe ce făceam, dar nu eram mulțumită de pâinile ieșite din mâinile mele.

De-o vreme bună, să zic vreo 2 ani și ceva, fac pâine destul de des și iese fix cum trebuie. Cu coajă crocantă, dar care nu se uscă pe a doua zi, cu miez bine făcut, aerat, pufos, în straturi. Reteța de la care am pornit eu e aici, pe acest site. Acum nu mai urmez rețetele strict. Nu pot, nu am răbdare. Aproximez după cum simt cantitățile, mai scot, mai adaug și, de fiecare dată, iese un pic altfel. De obicei, iese bine.

Bun, după introducerea asta lungă, să vă zic despre pâinea irlandeză de azi.

Am făcut două. Una cu iaurt, alta cu apă minerală.

Cea cu iaurt din fotografiile de mai sus. Am pus 400 grame de făină – amestec de făină albă cu făină integrală – cam 150 grame de iaurt grecesc lungit cu lapte (că doar iaurt de ăsta am avut), o linguriță de bicarbonat de sodiu, o linguriță de sare, un pic de apă caldă, un pic de ulei. Apa caldă o folosesc ca să dizolv sarea. Am amestecat toate ingredientele cu mâna, am format o bilă, am pus-o în vasul de copt, am crestat-o adânc, că am citit că așa e musai, ca să ajungă căldura bine până la interior și am pus-o în cuptor preîncălzit la 200 grade, am ținut-o 30 min la temperatura mare, apoi am scăzut temperatura și am mai lăsat-o 10 min.

Pentru cea cu apă minerală. Am pus 500 grame de făină, tot așa, amestec de făină albă cu făină integrală, o linguriță de bicarbonat, o linguriță de oțet, o linguriță de sare, un pic de apă caldă și niște apă minerală, cât am simțit că are nevoie aluatul ca să aibă consistența potrivită. În pâinea aceasta am pus și niște busuioc uscat și o mână de semințe de floarea soarelui, ca atunci când pâinile sunt gata, să știu care e cea de post și care e cea cu iaurt. La cuptor am ținut-o la fel ca pe cea anterioară.

Au ieșit… coapte extrem de frumos, se vede în poze, sunt reale, n-au filtru, așa frumoase au ieșit ele. Coaja crocantă, superb făcută, textura interesantă, într-un fel roșcată – nu știu sigur de ce-a ieșit așa, o fi efectul bicarbonatului? Peter a zis că – ăsta-i gustul de acasă. Și am văzut în ochii lui dragul pentru ceva ce-i aduce aminte de o altă lume, de copilăria lui, de familia lui de departe.

Gustul e bun, mai ales dacă felia-i călduță și e combinată cu niște zacuscă cu fasole, cum a mâncat-o Peter. Sau cu niște unt, cum am făcut pentru Orla. Sau cu dulceață. De pere, făcută de mine, da, la fel ca și zacusca. Pâinea e ok, dar nu pot să zic că mă topesc după gustul acesta aparte. E clar, aș supraviețui și cu pâine cu bicarbonat, dacă e musai, dar zău că iubesc pâinea noastră clasică, frământată bine, făcută cu drojdie sau maia sau ce altceva s-o mai putea.

Și așa că, dacă tot am pornit cuptorul și-am primit și drojdie, am frământat și de-o pâine tradițională, 600 grame făină, apă caldă, sare, drojdie, busuioc și un pic de ulei. A ieșit… nu pot să explic cum. Fix cum trebuie. Așa că, acum avem stoc de pită pentru vreo câteva zile, stăm bine noi cu noi, la izolare.

de la stânga la dreapta, pâine tradițională cu drojdie, pâine irlandeză cu iaurt și pâine irlandeză cu apă minerală.

Hai, să fiți niciodată flămânzi. Și sănătoși, musai. Stați acasă. 🙂

5+

S-ar putea să-ți placă și

Lasă un comentariu