Lecții de viață servite de-a valma

C-așa se întâmplă, nu? De ce-ar veni lucrurile liniar, așezat, și nu de-a valma? Ce ne-ar mai trezi din amorțeală și ne-ar obliga să fim în alertă, să facem alegeri, să schimbăm, să îmbunătățim dacă nu ieșirea din zona călduță de confort personal?
Lucrurile se termină, uși se închid, dar se deschid ferestre. De fapt, ferestrele sunt acolo, doar că n-avem noi capacitatea de-a le observa cât timp nu e necesar să facem vreun efort în acest sens și în jurul nostru sunt suficiente uși pe care să intrăm. Se zice că tot ceea ce facem ne duce dintr-un loc înspre locul în care, chiar fără să ne dăm seama, trebuie să ajungem. Săptămâna aceasta, un drum s-a închis, un altul mi-a apărut în față, parcă de nicăieri. Or fi toate cu un rost…
Situațiile dificile prin care trecem sunt, de cele mai multe ori, porți spre lucruri mai bune care ni se întâmplă. Cădem, ca să putem vedea lucrurile dintr-un alt unghi, poate mai clar, mai potrivit. Și sunt de acord și cred că ne sunt necesare și căderile, însă, cel puțin uneori, sentimentul de pierdere e mai pregnant decât cel de câștig. E mai ușor să rămânem căzuți și să ne plângem de milă, decât să ne ridicăm și să schimbăm ceva…
Am trecut un prag psihologic în această săptămână și-am avut senzația că un cerc de fier care-mi chinuia rațiunea s-a rupt. Într-o situație față de care aveam extrem de multe rețineri, m-am simțit în largul meu, perfect relaxată să vorbesc despre ceea ce sunt, ceea ce pot, fără nevoia de-a demonstra ceva. Și m-am văzut dintr-un alt unghi și mi-a plăcut ceea ce am văzut. Surprinzător și reconfortant mi-a fost să privesc în urmă și să-mi dau seama că anii pe care i-am adunat în spate nu au trecut degeaba, dimpotrivă, m-au dus înspre un loc în care-mi face bine să fiu…
Relațiile dintre oameni sunt mereu în schimbare și calea ca ele să funcționeze e să mă adaptez și să învăț să accept aceste schimbări ca fiind firești, venite dintr-o normalitate a fiecăruia. Idealismul nu prea-și are locul în viața de zi cu zi și trebuie să înțeleg că un punct de vedere diferit nu înseamnă un spate întors, că un refuz nu e în mod obligatoriu un lucru rău. Și nu, nici nu ajunge să iubești pe cineva ca să poți fi aproape, nici nu-i suficient să-ți dorești, ca lucrurile să se întâmple. Mecanismele relațiilor interumane funcționează după algoritmi greu de descifrat.
Mi-e greu să mă împac cu absența lucrurilor pe care le iubesc și aceasta mi-e o bătălie continuă. Balloon Fiesta ar fi trebuit să fie la Baia Mare zilele acestea, festivalul baloanelor cu aer cald de organizarea căruia m-am ocupat la două ediții din cele trei anterioare… doar asta ar fi trebuit să respir la început de octombrie, însă anul ăsta n-a fost posibil. Mi-e o tristețe greu de pus în cuvinte, un regret care-mi stăruie-n piept și-o mare neresemnare.
Dar să zâmbim, zic!

(Baia Mare, văzut dintr-un balon cu aer cald.)