O filă de poveste

Nu pot să scriu despre cum a ieșit Balloon Fiesta anul ăsta, despre cum mi s-a părut mie, dinăuntru privind și simțind lucrurile, poate pentru că încă sunt prea copleșită de tot ceea ce-au însemnat ultimele zile, poate pentru că am nevoie ca lucrurile să se mai așeze un pic, goluri să se umple și suflet să se liniștească.

Am să vă povestesc însă despre ceva deosebit, despre ceva ce e mult, deși pare puțin, despre ceva ce e aparte, deși pare simplu. Despre o filă de poveste.

Am să vă spun despre cum a fost primul zbor cu balonul al Puștiului. Da, la cinci ani și o lună, Marc a devenit, se pare, cel mai mic copil din țară, care a zburat cu un balon cu aer cald.

Nu plănuisem acest lucru. Anul trecut, zgomotul arzătoarelor și limba de foc l-au ținut departe de nacela balonului și doar mi-a făcut cu mâna, de la sol. Anul ăsta, deși-mi tot zicea că nu-i va fi frică, că el o să vină cu mine, nu insistasem și nici nu-mi făcusem vreun plan, credeam că va păstra distanța… În a doua zi de fiestă, însă, mi-a încolțit în minte acest gând și mi-am zis – ce-ar fi dacă ar zbura cu mine?

De la gând la faptă nu a fost decât un pas și m-am lăsat pe mâna celui mai experimentat pilot de la fiesta, Hans, din Olanda, event director la eveniment și posesorul balonului buburuză, tare îndrăgit de Marc. 

pregătire balon

moment de tandrețe

Puștiul a ajutat și el la pregătirea de zbor a balonului, la întinsul anvelopei, la ridicarea nacelei (și la pupatul buburuzei) și-apoi am urcat la bord. Peste bord, nu pe ușă, cum mă întrebase el – dar, mami, se va deschide ușa balonului?

pregătiți de plecare

explorând prin „fereastra” balonului

Și-am pornit. Lin, frumos, peste câmpuri, în lumina apusului de soare… cu multe întrebări… mami, acolo e drumul? mami, de ce e așa sus balonul acela? mami, unde mergem? mami, de ce-i tot dă foc?mami, unde aterizăm? mami, de ce, de ce? mami, uite animale, mami, uite case, mami, uite avioane, mami, mami… mirare, și întrebări, și concentrare, și, probabil, un prea mult copleșitor… entuziasm, cel puțin afișat, nu foarte mult. Cred că a fost un timp de simțit prea multe dintr-o dată și entuziasmul și-a făcut apariția după zbor, când alerga de zor în jurul buburezei, și-a doua zi, când tot despre zbor vorbea.

în compania prietenilor baloniști

sus, tot mai sus

Mă așteptasem să-i fie teamă, nu i-a fost. Mă așteptasem la o explozie de entuziasm, n-a fost, mai degrabă o curiozitate acută decât o veselie. Mă așteptasem să se pitească lângă mine, el fusese deranjat de faptul că era cam mic și nu vedea bine peste marginea nacelei. Și lucrurile au fost altfel decât mă așteptasem. Așa cum e firesc să fie, probabil.

zboară, buburuză, zboară…

Și-așa, pe 5 octombrie, la 5 ani, Puștiul meu și-a făcut intrarea în lumea zborului (nu se pun drumurile făcute cu avionul, când era bebeluș și apoi copil mic)… Îmi doresc mult să-i placă zborul, în orice formă și până acum, așa pare să fie…

primind diploma, de la maestru…

Așadar tocmai am scris, împreună, o filă în povestea vieții lui. Una specială.