oameni

Moş Nicolae aduce cadouri doar copiilor cuminţi, se ştie bine… Deci, trebuie să fii şi copil, şi cuminte (sau cu minte, cum s-o putea!), cam greu de îndeplinit ” condiţiile ” odată ce-a trecut… valul! Noi, ăştialalţi (nu că-i fain…

Suferinţele – situaţiile dureroase prin care suntem nevoiţi, c-aşa e jocul, să trecem – ne apropie sau, de fapt, ne distanţează de oameni? Aşa, pe negândite, ca răspuns al primului impuls, aş fi vrut să spun că ne apropie dar,…

Fiecare zi e o supravieţuire, da. Dar nu e şi o biruinţă. Pentru că, de fapt, viaţa e cea care te înfrânge cu fiecare zi ce trece. Tu poţi doar să accepţi ceea ce ţi se dă (sau, într-un caz…

„… într-adevar, omul se poate obişnui cu orice, dar nu ne întrebaţi cum reuşeşte aşa ceva. ” – Viktor Frankl De ce facem asta? De ce ajungem să ne obişnuim şi cu lucrurile cu care, în mod firesc, ni se…

Mi-au plăcut întotdeauna scrisorile. Şi mi-e tare dor de ele. La 14-15 ani socializam cu o mulţime de copii din ţară. Prin intermediul revistei Ecran Magazin – v-o amintiţi? – care avea o rubrică… habar n-am cum se numea rubrica…

Ştiţi reclama aia de la nu ştiu care detergent în care apare o tipă îmbrăcată într-o rochie roşie ştearsă, decolorată şi mai apoi, după ce e tratată miraculos, rochia are o culoare proaspătă, perfectă, penetrantă? Ei, da, cam aşa mă…

În cartea pe care o citesc zilele astea, Lista lui Schindler – Thomas Kennealy, revine, în mod repetat, ideea că ” o oră de viaţă e totuşi viaţă „. Sunt cuvinte pe care şi le spuneau evreii, uneori, când reuşeau…

De ce? Pentru că trebuie? Sau pentru că ne place? Cât din ceea ce facem e motivat exclusiv de o dorinţă sau o plăcere proprie şi cât e determinat de întrebările ” cu ce folos? ” sau ” la ce-mi…

Că iubirile vin şi trec, eu accept greu. Dar accept, e inevitabil. O iubire care se termină, ce poate să lase după ea? Furie, cu siguranţă. Neacceptare, împotrivire, sentimente contradictorii, etc. Resemnare, că eşti obligat s-o simţi. Dar, poate să…

Am văzut în urmă cu ceva vreme o piesă de teatru ce purta numele ăsta. Mi-a plăcut. Era vorba, atunci, de nebunia haosului lumii. Acum mă gândesc la altceva. La lumea ne-bună în care trăim. Mă gândesc azi că suntem…