Cică nu trebuie să renunţi decât atunci când nu mai ai altă opţiune. Dar când se termină opţiunile? Cum ştii că e prea mult? Si de ce nu renunţăm? Pentru că, în mintea noastră, renunţarea înseamnă înfrângere? 0
oameni
-
-
Noapte. Parc. Role. Mişcare greşită. Cer plin de stele văzut din poziţia culcat pe spate. Râsete şi comentarii pe sub mustăţi. Role. Durere din suflet luând-o la fugă spre partea dorsală a trupului. Şi spre braţul stâng, julit bine. Role.…
-
De ce nu ne suntem suficienţi noi înşine? De ce căutăm mereu apropierea altor oameni în care să ne investim sentimentele şi, de multe ori, când suntem printre ei, ne refugiem în singurătate? Nu una însingurată ci o singurătate între…
-
Ăsta chiar e un gând aiurea, la propriu. Dar s-a umflat în piept, a urcat pe gâtlej şi apoi, primind un bobârnac de la târfa asta pe care-o cheamă viaţă, a zbughit-o afară. Uneori îşi face loc în mine un…
-
” Învaţă de la păsări curajul lor de zbor… ” – se zice, şi se zice şi pare o învăţătură de care ar trebui să ţinem cont… dar ne comparăm, nu cu ceva mai bun, ci cu ceva doar… diferit.…
-
… mi-e dor să simt lucruri pe care le-am trăit şi s-au pierdut pe drum… … să simt parfum de flori de liliac şi mireasma lui să-mi îmbrace sufletul în haină de sărbătoare… … să alerg desculţă prin ploaie şi…
-
E posibil ca ceva să fie prea mult – să te simţi intoxicat, atacat din toate părţile de acel ceva – şi totodată să fie prea puţin, nici cât să-ţi ajungă pe-un colţ de suflet? Să ai senzaţia că vrei…
-
Ne îndepărtăm de oameni zicând că ei sunt cei care nu ne înţeleg, nu ne sprijină, nu ne sunt alături necondiţionat, chiar şi-atunci când urlăm că avem nevoie de spaţiu, nu le pasă cu adevărat de noi. Dar, poate că…
-
problemele celor ce îmi sunt dragi m-apasă întotdeauna mai mult decât propriile-mi probleme. că mă afund eu într-o mlaştină de negativism sau nefericire şi-mi rod acolo unghiile şi-mi plâng de milă, e una. e rău, e dureros, e cale sigură…
-
Azi… azi m-am trezit cu un sentiment copleşitor de nostalgie şi dor de lucruri şi vremuri de demult… vouă nu vă e, uneori, un dor, aşa, dureros de apăsător, de ceva – sau cineva – ce-a trecut şi ştiţi că…
