Alarma telefonului sună strident. Mă trezesc brusc, e ora cinci dimineața. E dimineață de sâmbătă, după zilele unei săptămâni plină, plină, dimineață în care-mi spun că cel mai bun lucru pe care aș putea să-l fac e să mă întorc…
zăpadă
-
-
Gata, acasă. Deși aș mai fi stat, deși mi-a plăcut Praga mult, mult, mult, e bine și acasă, mai ales când, după un drum interminabil de 13 ore, o mânuță de copil îți mângâie obrazul și șoptește adormit… mama! A…
-
Pe cât îi place Puștiului iarna, pe atât îmi displace mie. Dimineață a avut o reacție care mi-a adus aminte, instantaneu, de copilărie. „Mami, hai repede, uită-te afară, e zăpadăăă!!!”… și avea în voce un entuziasm și-o bucurie fără margini…
-
… aseară, în drum spre casă, sub degetele mele, zăpada a prins a zâmbi… vi se pare drăguț și zâmbiți instantaneu, sunt sigură?! E pentru voi zâmbetul ăsta, să aveți o zi bună, preferabil una de relaxare, nu de muncă…
-
… așa îl simt eu și sentimentul ăsta de nesfârșită neplăcută așteptare mă sufocă deși conștiința (vocea aia mică de care oamenii mari nu ascultă, cum spune greierașul Jimmy din povestea lui Pinochio) îmi șoptește, de-abia perceptibil, că n-am nici un…
