4 – 14 – 41. E codul anului 2022. Bine, i se adaugă și-un 54, dar să lăsăm amănuntul acesta deoparte acum. 🙂
Așadar… în 2022, eu am împlinit 41 de ani (mda, fix pe 14 ianuarie!), fiul meu Marc o să împlinească 14 ani (aiaiaiii, nu pot să cred deloc că am un adolescent care-și face carte de identitate anul acesta!) iar Orla, #domnișoaradragon aleargă și ea grăbită spre aniversarea de 4 ani.
Da, așa e de special acest an pentru noi. Cum s-au potrivit stelele cerului nostru chiar așa, uite că le-a ieșit.
Și cum ne pregătim să pornim fooooarte curând pe un drum lung și n-o să fim toți împreună chiar tot anul, ci așa, pe bucățele, mi-am zis că-i musai să marchez alinierea aceasta într-un mod special, pentru ei, pentru mine, pentru noi toți.
A ieșit așa. Tortul – copac – mamă și prunci. Cu rădăcinile bine înfipte în pământ – deh, așa sunt! – și cu crengile tinere și pline de viață, încredere și speranță. Cu bucurie împărtășită cu mâna de oameni dragi, cu timp fain și amintiri care sper să încălzească și zile mai reci, că deh, mai urmează, știu. Tort pe cât de frumos, pe-atât de fabulos de bun, cam cel mai bun ever, făcut de mâinile magice ale unei doamne.
Știu, sunt norocoasă mai mult decât îmi dau seama.
Știu, pruncii mei sunt două minuni de oameni. Diferiți tare, provocatori tare, frumoși tare. Ei, perfecți cu mamă atât de imperfectă.
Știu, am tot ce-mi doresc și mult mai mult decât am nevoie.
Știu, viața este despre ce primim și ce dăm și am tare mult de lucru la partea datul mai departe.
Știu, poate acum ca nicicând, că tot ce se întâmpla are sens, chiar dacă nu-mi convine, chiar dacă aș alege altfel – habar n-am cum, desigur! – chiar dacă mă dezbrac greu de haina de judecător, chiar dacă simt că-s adesea incapabilă să învăț, să fac mai bine, să… orice.
Știu, e bine. Și pentru fiecare clipă de pace/împăcare pe care-o trăiesc, sunt recunoscătoare. Chiar de-i urmează furtună, chiar de e doar o clipă. Cumva, acum știu că sunt pachet și că toate trebuie gestionate și trăite și… mers mai departe. Poate e chiar momentul în care, după ani mulți, simt că e timp de mers mai departe, cu pus deoparte lucruri, cu împăcat, cu acceptat, cu… ce trebuie.
Mulțumesc. Mai mult decât pot zice.
