La mulți ani, Orla, draga noastră! Cum ești tu la opt ani?
Înaltă pentru vârsta ta, ai cam 1,40 m, porți haine de 10 – 11 ani. La încălțăminte alergi, și tu, ca și mine, prea repede, deja porți mărimea 34 sau chiar aproape 35. Nu te grăbi așa de mult, oprește-te pe la 39, dacă e posibil. 🙂
Cred și sper că am trecut și scăpat de perioada sclipici și roz și toate culorile deodată și am reușit să sărim faza aceasta cu destul de puține compromisuri, cu tine acceptând că mai simplu e mai bine. Cât de cât. Acum îți place negru, desigur, extrema cealaltă, și larg și pantaloni mai mult decât fuste sau rochii. Nu ai preferințe prea multe la ce să porți, mai degrabă îți e clar ce nu vrei să porți.
Iubești pisicile într-un fel atât de intim și firesc, iată, în această vară ai și primit prima ta pisică, un pui negru, cel mai negru posibil, de două luni, Duvi… ba chiar ai primit-o și pe-a doua pisică, un alt pui de aproape două luni, pe care-ai numit-o Anton (Anton Lupan, din cartea ta preferată). Azi, pisicile tale au una cinci luni, cealaltă nici două și sunt pisici tare iubite, dorm cu tine, lipite de fața ta sau în brațele tale.
Cărțile, ah cărțile! Iubești să citești. Până la opt ani, începând de la 6 ani, ai citit vreo 150 de cărți. Cărți serioase! Cartea ta preferată este Toate pânzele sus, de Radu Tudoran, un volum de peste 600 pagini pe care-l citești acum a doua oară. Ești interesată de aventură, descoperire, geografie și istorie. Ai iubit și Singur pe lume, și Mary Poppins sau colecția despre Alexandru cel Mare. Și ce lumi îți deschid cărțile, cât de mult au îmbogățit vocabularul tău, rămânem mereu uimiți de expresiile pe care le folosești.
Vorbești limba engleză firesc, cu accent irlandez, fermecător. Începi și să citești în engleză, dar în ritm mai lent. Ești inteligentă și curioasă și vorbești mult, mereu. Și-n același timp, poți să stai ore întregi în tăcere, citind sau construind din lego. Îți plac jucăriile de pluș, dar și Minecraft, ai ajuns acolo, îți dăm voie destul de puțin la tehnologie, ți-am pus jocul pe laptop și ai acces din când în când. În rest, nu ai telefon și încă tragem tare să nici nu ai, ai acces la youtube uneori și cam atât.
Ai un caracter puternic, semeni mult cu mine, aș zice la felul direct și un pic intens de a fi, avem, tu și cu mine, destule conflicte deja, ca un joc de putere în care îți încerci limitele cu mine și-n care eu mă străduiesc, iar și iar, să văd, să înțeleg și să reacționez ca adultul care e bine să fiu în preajma ta, nu fetița Loredana care-i mereu un pas în urma fetiței Orla. 🙂 Da, tu-mi apeși toate butoanele sensibile, tu îmi arăți cum e firesc să fie o fetiță, cum e firească încrederea și siguranța, cum e normal să ai supărări și frustrări și mofturi și tantrumuri și… noi să fim acolo pentru tine. Oh, nu-mi iese, adesea, dar mereu o iau de la capăt. Hai, runda următoare.
Îți e destul de greu cu relațiile de prietenie, nu le legi ușor, ai doar câțiva prieteni apropiați, cu fetele de vârsta ta îți e dificil, te înțelegi bine cu copii mai mari decât tine și cu adulții. Urmează să începi clasa a doua în sat și, în paralel, tot clasa a doua la școala online din Irlanda.
Au trecut opt ani și încă n-am postat vreo fotografie cu fața ta în online și tare mă bucur pentru asta, cred că e mai potrivit așa pentru tine, sigur că va veni vremea când singură o să ai acces la online și vei decide tu, dar… deocamdată e bine așa.
Unul dintre cele mai frumoase și prețioase lucruri din viața ta este… relația ta cu tatăl tău. El te vede altfel decât mine, te vede pe tine, așa cum ești, te respectă, te admiră, te susține… e acolo pentru tine așa cum îmi imaginez că un tată e firesc să fie pentru copilul lui, dar mai ales pentru o fiică. Peter îți e prieten și complice și omul care te ajută să te formezi într-un fel așa de special. Adori să îți povestească despre copilăria lui, despre Irlanda, despre oameni și viață și cred că primești atât de mult din toate aceste momente aparent banale. Cred și sper că modul în care tatăl tău te vede și te respectă va dicta modul în care o să știi să te aștepți să fii văzută în relațiile tale de femeie adultă.
Orla, draga noastră, tu ești un copil vis, dar mai mult decât orice vis vreodată imaginat.
Îți mulțumesc pentru tot ce învăț de la tine. Învăț să fiu mamă (și) cu tine, cum să am mai multă răbdare, cum să fiu un om mai bun, cum să ascult mai mult. Te iubesc și sper mereu să reușesc să fiu mai mult ce ai tu nevoie, decât ce-mi vine mie instinctiv să fiu sau să fac. La mulți ani, fetiță!