Gând de seară. Biciclistic.

„de ce să pedalezi o bicicletă când s-au inventat chestii cu patru roți, care mai au și motor?” – e mesajul (citat din memorie) cu care mi-am început eu azi ziua, venit dintr-un îndepărtat nicăieri… atunci, pe moment, m-a lăsat așa, fără cuvinte, ca de fiecare dată când mă lovesc de exact același (contra)argument la mersul pe bicicletă. apoi mi-am zis, toată ziua, că nici un răspuns pe care l-aș da n-ar avea consistența necesară pentru a putea schimba o astfel de concepție.
însă acum, seara, după o oră de pedalat pe străzile orașului, am un răspuns, clar și simplu. dincolo de toate beneficiile universal recunoscute ale mersului pe bicicletă… ceea ce mă face pe mine să iubesc să pedalez e… modul în care simt, atunci când merg cu bicicleta, cum corpul și mintea și sufletul mi-s inundate de stare de bine.
” Starea de bine nu apare decât atunci când creierul recepționează semnalele adecvate venite de la inimă, mușchi și piele. Fără implicarea corpului nostru nu am putea resimți fericirea” – scrie în cartea pe care ieri am primit-o în dar de la un om deosebit, Formula fericirii, de Stefan Klein, o carte care vorbește, deși în termeni neuro – psihologici, cumva pe limba mea și mă bucur mult de fiecare pagină parcursă.
Așadar, mie mi se pare simplu, clar și absolut evident. Cum, într-o lume atât de anormală, să nu alegi să faci ceva care-ți umple viața cu trăiri și emoții pozitive?