… c-a ajuns Puștiul acasă. E așa haios cum i se face dor lui de jucării, de camera copilăriei lui unde e mereu dezordine și jucăriile sunt peste tot, cum primul lucru pe care-l face e să dea o tură prin toate camerele, să scotocească peste tot, să vadă ce e nou, ce s-a schimbat, să-și astâmpere dorul.
E incredibil cum umple și spațiul și sufletul și toate, așa de mic și-așa de plin de energie, de entuziasm, debordează de voie bună și e un burete de atenție și afecțiune. E copil. Și ce copil…
Dragoș, uite, pentru tine, o porție zdravănă de candoare, de ziua ta! 🙂 (am ajuns cu bine și înapoi, și-ntr-o oră de când s-a întors deja casa-i întoarsă pe dos. dar ce contează? )
0
6 comments
Există ordine şi-n haos. 😉 Ordinea e în ochii lor, e simplă şi firească. Haosul e în ochii noştri, grei de barierele maturităţii. Copiii – sentimente şi trăiri curate, fără urmă de ipocrizie, fără falsitate. Te uiţi la ei şi te gîndeşti „de nu s-ar schimba peste ani, în gîndire şi-n comportament…” Şi uneori se întîmplă. Uneori îşi păstrează mare parte din bunătate, din inocenţă şi mai ales, din spiritul deschis spre cunoaştere, spre perfecţiune. Uneori le rămîne vie peste ani dorinţa de-a zbura. Uneori continuă să dăruiască, cu aceeaşi simplitate şi candoare cu care şi-au împărţit jucăriile odată, demult. Uneori rămîn copii şi, prin asta, sînt Oameni…
Mă bucur c-aţi ajuns cu bine înapoi şi îţi mulţumesc pentru incursiunea în lumea minunată a copilăriei. Huguleţ mare-mare! 🙂
Da, da, zici tu ceva acolo… dar există și o tendință clară spre… a nu face ordine printre jucării, a le lăsa pe toate aruncate peste tot, a ignora necesitatea unei discipline în orice… ceea ce, iar nu-i bine… e copil, e drept, și e un argument clar pentru multe situații, dar uneori e și numai o scuză… și el trebuie să învețe anumite lucruri, să le accepte, să le respecte… de exemplu, în două zile, avem o grămadă de conflicte și trece absurd de ușor de la… ești cea mai bună la… ești cea mai rea, în funcție de dispoziția lui… nu știu exact care sunt mecanismele prin care educi un copil și singurul lucru pe care pot să îl fac e.. să încerc și să sper că felul meu de-a face lucrurile e bun pentru el…
Mulțumesc. 🙂
Ţi-aş ţine o conferinţă acum despre ordine şi disciplină – mama lor care le-au inventat! 😀 – dar berea lipsă din bidon nu mă lasă. Şi cred că nu-ţi pare rău. 😆
Zilele trecute am văzut de două ori la rînd ‘Top gun’, în două zile. Ai să te-ntrebi ce-are „dînsa” cu prefectura. Ei bine, din filmul ăla transpare ideea că un om deosebit e valoros tocmai fiindcă nu respectă anumite şabloane care pot face pe oricine vulnerabil în faţa altora care le cunosc, ci are curajul de a face altfel, în felul său unic, riscant şi genial în acelaşi timp.
Şi atunci, stai şi te gîndeşti de ce societatea caută să pună capac personalităţii, dezvoltării în stil propriu a fiecărui individ, obligîndu-l să se încadreze în şabloane care pur şi simplu nu-l cuprind. Eu am avut dintotdeauna problema asta şi n-am putut-o accepta. Am vrut drumul meu propriu şi cu riscurile inerente îl urmez. Oare aş mai fi fost cel ce sînt dacă aş fi trăit după stilul „să trăiţi, am înţeles”…? Oare m-aş mai fi simţit liber dacă aş fi pus de fiecare dată fiecare lucru în cutiuţa lui în loc să-l las pe masă la îndemînă…? Oare… oare… oare…? Întrebări. Constrîngeri. Şabloane. Libertăţi suprimate. Frustrări. Toate versus copilărie, ea simplă în universul ei, fără adulţi prin preajmă. Universuri paralele, însă paralele inegale, ca la gimnastică.
Am obosit, se cere încă o gură de bere. Să curgă gîndurile!
[…] obiect. Mi-a trebuit ceva timp să mă obișnuiesc cu asta. Dar s-a întâmplat. Poate pentru că Loredana și Hapi m-au purtat în lumea copilăriei, unde lucrurile sunt simple, “tragediile” […]
hehe, asa faceam si eu cand ma intorceam din tabere. inspectam toata casa pentru a vedea ce-a mutat mama mea, ce s-a mai cumparat nou…
m-am surprins facand asta si acum cand ma intorc din concedii, dar nu cu casa, pentru ca in lipsa mea nu are cine sa modifice nimic, ci cu orasul, imprejurimile, oamenii… ii vad altfel, cu alti ochi. sunt tare curioasa cum va fi cand ne vom intoarce de la viata noastra din alta tara la cea de aici. sincer, abia astept sentimentul. 🙂
ahhahhahh! eu n-am făcut de-astea, că n-am prea plecat, deci nu prea cunosc sentimentul. înseamnă că, deoarece locuiește la Satu Mare în timpul vacanței, obișnuit cu plecările, și la el se va manifesta ca și la tine… în cazul ăsta, poate ar trebui să găsesc mereu ceva nou pentru el… 🙂
Comments are closed.