V-am povestit de multe ori despre SkirtBike, despre ce înseamnă evenimentul acesta pentru mine, despre cum mi-a îndreptat el pașii pe un drum nou în viață, anul trecut. Ia uitați aici un mic inventar cu articolele legate de SkirtBike (și mai sunt, dar pe astea le-am considerat relevante):
De înainte și de după… prima ediție SkirtBike, din 2012.
Despre SkirtBike. Și despre oameni. Și ce oameni…
Ele, fetele mele, pe care SkirtBike mi le-a adus.
De vorbă. Cu mine. Un interviu despre Skirtbike, despre mersul pe bicicletă.
Filmul SkirtBike 2012, 8 iulie.
Statistic vorbind, despre cum a ieșit anul acesta, cea de-a doua ediție SkirtBike Baia Mare, am scris aici, pe situl evenimentului.
Despre ce-am simțit eu, despre cum a fost pentru mine voi mai scrie, a fost un preaplin, un prea mult, din prea multe, dar azi voi lăsa doar imaginile și momentele surprinse de camerele video să vă arate cum (mi)-a fost…
Filmul SkirtBike 2013, pe vimeo, e o frumusețe și tare mă bucur pentru fiecare clipă de-acolo. Pentru toți oamenii frumoși de-acolo. Pentru o zi cu adevărat deosebită în Baia Mare.
5 comments
Minunat! 🙂
Hai, că tu ești cu criticile, de obicei, chiar nimic de obiectat? 😛
De data asta nu. Totul a fost perfect, din puţinul pe care l-am putut înţelege urmărind filmul. Puştiul a fost delicios făcînd deschiderea oficială iar tu, ca de obicei, la înălţime – aşa cum îi stă bine unui suflet înaripat. 🙂
Poate, ca o adăugire a filmului de la ediţia viitoare, ar merge o filmare de undeva de sus, dintr-un turn (am înţeles că aveţi aşa ceva pe acolo) a coloanei de bicicliste şi biciclişti în mai multe zone ale oraşului (am văzut ceva în film dar era doar startul, parcă). Cred că eşti în asentimentul meu. 😉 Dar asta e doar o sugestie, nimic mai mult. 😳
Sînt mîndru de tine şi de realizările tale şi ştiu că mă repet dar o voi face ori de cîte ori e nevoie pentru a-ţi atenua neîncrederea şi nesiguranţa în tine însăţi. Huguleţ! 😉
Dragoș, uite aici – http://vimeo.com/45901806 – filmul de anul trecut, de la prima ediție, cred că e tocmai ceea ce te gândeai… 🙂 Anul ăsta, să zicem, am vrut să punem accentul pe altceva… pe apropiere, pe prietenie, pe oameni… 🙂
Mulțumesc. Da, am mare nevoie de aprecierile astea, din ele trăiesc, se pare… nu știu când și dacă se va rezolva vreodată problema – sau poate e un fel de-a fi – mea cu nesiguranțele și neîncrederea în mine dar… tot merg înainte! Și mă bucur pentru fiecare vorbă bună, pentru fiecare susține și apreciere! Mulțumesc mult. 🙂
Sînt convins că e un fel de a fi, nu o problemă, aşa că nu avem ce rezolva, avem doar ce alimenta şi discuta. 🙂 Şi lăuda, atunci cîne e cazul, nu? 😎
Ciudat că nu am deja primul film – ori e cu alt nume, ori n-a fost public, ori n-am avut bandă nici atunci să-l iau. Acum o să am de aşteptat vreo 2-3 ore, la celălalt am stat vreo juma’ de oră că era mult mai scurt (25MB vs. 141MB). Oricum, important e ce a fost acolo, nu ce se vede pe film, care niciodată nu poate reda (tot) esenţialul: sentimentele umane în profunzimea lor. Iar lucrurile capătă din ce în ce mai mult… SENS! 😉
Săru’ mîna! 😳
Comments are closed.