loredana

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=uG0h1SrNKZ8&feature=related] Or fi ele versurile triste(şi mi se potrivesc de minune) însă are piesa asta în ea ceva ce freamătă a viaţă şi a nerenunţare. Şi e veşnic proaspătă! Ca şi lămâile, de altfel! Îmi place, clar! 0

De ce continuăm să-i iubim pe oamenii care ne dezamăgesc? De ce ne rămân în suflet şi i-am ierta fără să clipim tocmai pe cei care lovesc mai rău în noi? E ăsta semn de slăbiciune? E dovadă de sentiment…

Nu, nu-i vorba de o lume minunată, aia plină de soare şi jucării, pentru copii, cum fredonează piciul meu prin casă. Oamenii aia, aşa, cu pielea mai colorată – oare de ce le-o fi zicând aşa, când nu-i vorba de…

Nu-mi plac oamenii. Mda, ştiu, am o mare problemă. Adică, nu-mi plac mulţi dintre ei. Din ce în ce mai mulţi… Nu-mi plac bărbaţii care se scarpină, pe stradă, cu dezinvoltură, în partea lor cea mai intima. Testiculele of fi,…

Cică nu trebuie să renunţi decât atunci când nu mai ai altă opţiune. Dar când se termină opţiunile? Cum ştii că e prea mult? Si de ce nu renunţăm? Pentru că, în mintea noastră, renunţarea înseamnă înfrângere? 0

Noapte. Parc. Role. Mişcare greşită. Cer plin de stele văzut din poziţia culcat pe spate. Râsete şi comentarii pe sub mustăţi. Role. Durere din suflet luând-o la fugă spre partea dorsală a trupului. Şi spre braţul stâng, julit bine. Role.…

De ce nu ne suntem suficienţi noi înşine? De ce căutăm mereu apropierea altor oameni în care să ne investim sentimentele şi, de multe ori, când suntem printre ei, ne refugiem în singurătate? Nu una însingurată ci o singurătate între…

Mâine se împlinesc 9 ani de când mi-am luat permisul de conducere. Azi, după o lună de service, m-am urcat la volanul maşinii… e greu de găsit cuvintele potrivite care să exprime exact senzaţia pe care am avut-o. Sofatul a…

Ăsta chiar e un gând aiurea, la propriu. Dar s-a umflat în piept, a urcat pe gâtlej şi apoi, primind un bobârnac de la târfa asta pe care-o cheamă viaţă, a zbughit-o afară. Uneori îşi face loc în mine un…

Micul Prinţ – de Antoine de Saint Exupery. Am făcut-o cadou unui om. Cu drag, unui om drag. Şi am citit-o de două ori într-o zi. După ce-am citit-o prima oară am rămas cumva descumpănită. Eram suprinsă şi îmi ziceam…