loredana

problemele celor ce îmi sunt dragi m-apasă întotdeauna mai mult decât propriile-mi probleme. că mă afund eu într-o mlaştină de negativism sau nefericire şi-mi rod acolo unghiile şi-mi plâng de milă, e una. e rău, e dureros, e cale sigură…

Azi… azi m-am trezit cu un sentiment copleşitor de nostalgie şi dor de lucruri şi vremuri de demult… vouă nu vă e, uneori, un dor, aşa, dureros de apăsător, de ceva – sau cineva – ce-a trecut şi ştiţi că…

Dor de ducă se-aprinde în mine cu încăpăţânată putere, statornic şi veşnic viu. Şi-aş vrea să am aripi, să pot zbura spre alte zări, spre dimineţi în alte lumi, locuri ce trăiesc în mine şi mă cheamă. Aş vrea să…

Suntem oameni. Cu toţii. Chiar dacă sunt mulţi chemaţi, puţini aleşi… chiar dacă ne asemănăm în multe privinţe şi ne deosebim în şi mai multe… chiar dacă ceea ce e greu pentru unii, pentru alţii e uşor… în esenţă e…

Clipe de-alea în care mergi pe stradă zâmbind tâmp – ai râde cu gura până la urechi dacă ai putea să nu-ţi pese deloc de privirile iscoditor contrariate ale celor întâlniţi care şi-or fi zicând – ” ei, uite-o cât…

„… se întâmplă atunci ceea ce li se întâmplă actorilor mediocri: în ziua în care publicul le acordă toată atenţia, devin aproape buni… ” – zice Balzac în Tainele căsniciei. Acel ” aproape buni ” pune punctul pe i, de…

Am fost pe-acolo. De multe ori. Cu toţii – mda, nu şi cei încadraţi în ciudata categorie ” excepţiile „. Drumul ăsta – al vieţii – pe care TREBUIE să-l parcurgem – să fim serioşi, nu ne întreabă nimeni dacă-l…

Oamenii ne fac rău pentru că-i lăsăm să o facă sau pentru că nu ne putem împotrivi? Sunt vinovaţi ei sau suntem vinovaţi noi? Oamenii fac şi ne fac rău. Că vor, că nu vor… nouă ne rămâne doar modul…

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=ZLqN-3FuYVQ] Cică toate lucrurile bune se termină… şi se termină repede. Dacă ceva merge bine, de ce-ar dura prea mult? Bine, ” prea mult ” e o apreciere extrem de subiectivă… Sau asta e doar percepţia noastră? Pentru că ne…

Cu o pereche de role în picioare, cu vocea lui Cristi Minculescu răsunându-mi tumultos în urechi, alinându-mi sufletul, cu o puzderie de stele înfrumusetând infinitul întunecat de pe umerii mei, am pornit, evadând în noapte, mână în mână cu melancolia,…