loredana

Nu sunt dependentă de nimic. Nu ştiu dacă asta mă cataloghează drept un om fără griji (ceea ce nu sunt) sau, dimpotrivă. Însă, îmi dau seama că nimic nu îmi este indispensabil. Nimic material, e clar. Nu sunt dependentă de…

Când un om îţi dă o palmă, întoarce-i şi obrazul celălalt. Când îţi cere o pâine, dă-i şi haina de pe tine. Cică asta te face un om bun. Un bun creştin. Da’, ok, da-n jungla în care trăim, nu…

Se zice că toate se întâmplă cu un rost… că nu-l înţelegem, poate, la timp dar că el e acolo. Ok, aşa o fi, însă pe mine explicaţia asta nu mă împacă. Nu mă face să simt mai puţin sau…

Realitatea cu care ne „confruntăm”, în ceea ce priveşte învăţământul, rezultatele de la examenul de bacalaureat, mie mi se pare un rezultat absolut normal la un parcurs al unui sistem anormal. Să căutăm vinovaţii, cred că e de-a dreptul hilar……

Nu avem timp să le zâmbim oamenilor pe stradă, propriile noastre probleme ne închid orizontul. Nu avem timp să ne oprim din drum s-ajutăm un om la nevoie, suntem prea ocupaţi să ne purtăm nouă înşine de grijă. Nu avem…

Absenţa de pe blog mi-e, cumva, motivată… zilele trecute am hoinărit puţin prin Timişoara. A fost prima mea vizită în oraşul de pe Bega şi, recunosc, aşteptările mi-erau destul de mari. N-au fost înşelate. N-am avut timp să simt oraşul…

„Acţiunea, la anumiţi oameni, e cu atât mai impracticabilă cu cât dorinţa e mai mare. Neîncrederea în ei înşişi îi încurcă, teama de a displăcea îi înspăimântă.” – G. Flaubert, Educaţie sentimentală Credeţi că oamenii, toţi, sunt capabili de voinţă…

De ce scriem pe bloguri, am înţeles. Într-o anumită măsură, măcar. Dar de ce citim bloguri? N-o facem doar pentru plăcerea de-a lectura, în cazul ăsta ne-ar fi suficiente cărţile – pentru care oricum nu dispunem de suficient timp încât…

Ştiu că biserica şi moralitatea spun că asta e esenţa vieţii, că asta e dovada supremă de dragoste – iertarea. Însă mă întreb – cu luciditatea pe care o pot avea aflându-mă într-o astfel de situaţie – dacă suntem cu…

Ce ne mai place jocul de-a seducţia… Cică e un joc care se joacă, musai, în doi. Sau în mai mulţi, nu? 🙂 Jocul o fi în doi dar, clar, rolurile nu sunt identice, nici egale. Şi-n acelaşi timp, ambele…