loredana

Atât am reușit să trăiesc cu calculatorul oprit, cu internetul de pe telefon pus pe off, cu legăturile cu lumea virtuală întrerupte. Patruzeci și opt de ore. Două zile. O fărâmă de viață. Mă întrebați dacă am câștigat ceva, dacă…

A nins azi. De fapt a început aseară. Priveam pe geam și vedeam cum se îmbracă orașul în haină albă și nu simțeam decât răceala iernii în suflet, chiar așa, lipită de calorifelul cald fiind. Dar încercam să mă bucur…

Nu scriu într-un stil optimist, așa e. Poate pentru că nu sunt un om optimist? Dar de ce ar fi o condiție obligatorie? Și pesimiștii sunt tot oameni, își caută și ei locul în lume, la fel ca toți ceilalți….…

Azi nu s-a țesut la pânza (mea) de păianjen virtuală, ceea ce trebuia să fie s-a pierdut undeva pe drum, știu că se mai întâmplă și așa, mai dă o zăpadă peste noi, și iar întârzie trenurile… dar, dacă e…

Zilele de luni, cu precădere în anotimpurile reci, mi se pare grele, cu atât mai mult cu cât sfârșiturile de săptămână înseamnă mai mult leneveală decât activitate… parc-ar fi bine să fie trecerea mai lentă de la weekend la zi…

… asta-mi tot repetam azi, când Puștiul pedala chiuind și mie-mi era bine în urma lui. Zău așa, atunci când străbatem orașul pe biciclete, ne e tare bine. Și-o facem câte două, trei ore, cât de des putem. N-avem destule…

Să ne jucăm de-a întrebări și răspunsuri, dacă tot e sâmbătă, timp de tihnă casnică, activități handmade, vreme mohorâtă și veselie la superlativ a Puștiului. Așadar: 1. Prima mea amintire cu mine citind Ooo, ce demult a fost. Nu mai…

Am vrut, toată săptămâna, să scriu un post vesel, optimist, încrezător. Și-au trecut zilele, una după alta, și degetele mele pur și simplu nu au vrut să tasteze cuvinte senine, de parc-ar face parte dintr-un vocabular complet străin. Și n-am…

Vă mulțumesc că sunteți aici. Vă mulțumesc că ați vrut să faceți parte din pânza mea de păianjen, din povestea mea din online, dar la fel de reală ca-n realitate. Azi vă arăt textul pe care l-am primit de la…

„Dumnezeu nu ne dă oamenii pe care îi vrem; El ne dă oamenii de care avem NEVOIE… ca să ne ajute, să ne rănească, să ne părăsească, să ne iubească şi să ne transforme în persoana care am fost destinaţi…